MASAJUL TERAPEUTIC SPECIAL

MASAJUL TERAPEUTIC SPECIAL

Utilizează în general forme clasice – neteziri, fricţiuni, vibraţii, presiuni.
Masajul special include masajul:
- reflexogen;
- instrumental;
- hidromasajul;
- cu gheaţă;
- limfatic;
- cu jet de aer cald;
- cu bule gazoase în apă.

MASAJUL REFLEXOGEN

Se bazează pe influenţa reflexă a unor manevre clasice pe zone de proiecţie dureroasă tegumentară sau periostală.
Această tehnică include următoarele metode:
A. Tehnica CYRIAX
Se execută în următoarele etape:
- se depistează punctul ligamentar sau tendinos cel mai dureros prin palpare directă sau prin creşterea tensiunii musculare obţinută prin contracţie izometrică;
- se aplică pe acel punct dureros fie policele, fie indexul şi mediusul suprapuse;
- se execută fricţiuni circulare concentrice sau excentrice de mică amplitudine, antrenând pielea perpendicular pe direcţia fibrelor.
OBSERVAŢIE TEHNICĂ
- durerea produsă trebuie să fie suportabilă, presiunea este foarte uşoară la început şi se intensifică pe măsură ce durerea scade;
- durata şedinţei nu va depăşi 20 minute.
B. Tehnica VOGLER
Constă în depistarea punctelor dureroase şi aplicarea de presiuni la acest nivel. Presiunile se execută fie cu vârful degetelor foarte fine întinse, fie cu articulaţia interfalangiană proximală a indexului şi mediusului flectate.
Intensitatea şi durata presiunilor se vor adapta toleranţei bolnavului.
Durerea declanşată are următoarea evoluţie:
- este destul de intensă la început;
- devine suportabilă pe parcurs;
- dispare la sfârşit.
Şedinţele se repetă de 2-3 ori pe săptămână până la vindecare
C. Tehnica KNAPP
Reprezintă presiuni profunde centripete executate la nivelul:
- sistemului venos al membrelor inferioare pentru prevenirea stazei venoase;
- abdomenului pentru efectul anticonstipant;
- punctelor dureroase ce corespund inserţiilor tendinoase ligamentare, zonelor de emergenţă ale nervilor, zonelor de fibroză.
Masajul constă în:
- presiuni moderate urmate de fricţiuni circulare concentrice sau excentrice repetate de 40-50 de ori.
D. Masopunctura chinezească
Este o tehnică derivată din acupunctură. Necesită cunoaşterea perfectă a localizării punctelor asupra cărora se acţionează prin masaj.
Punctele sunt situate pe anumite meridiane. La nivelul lor se execută fricţiuni superficiale cu pulpa degetului sau chiar cu unghia, înlocuind astfel acele.
E. Masajul ţesutului conjunctiv
Se bazează pe efectul stimulării nervilor periferici prin întinderea ţesutului conjunctiv cu răspunsuri reflexe vegetative şi viscerale.
Se procedează astfel:
- se întinde ţesutul conjunctiv prin plasarea policelui şi inelarului pe tegument;
- se deplasează ţesutul în limita elasticităţii maxime prin tracţiune pe masa tisulară în direcţia policelui ce execută o adducţie maximă;
- întinderile se vor doza în funcţie de pragul durerii ce creşte treptat ca urmare a dezechilibrului vegetativ.

HIDROMASAJUL

A. Masajul subacval
Se execută cu corpul în imersie totală sau parţială folosind jetul de apă caldă sub o presiune de 0,5-6 atmosfere.
Acţionează prin factorul mecanic şi factorul termic.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Masajul subacval este precedat de o imersie cu o durată de 5 minute pentru acomodarea pacientului cu temperatura (34-40°C) şi presiunea hidrostatică, apoi jetul se va dirija din adâncime spre suprafaţă de la o distanţă de 5-10-15 cm de corp în linii drepte, zigzag, cerc sau punctiform pe zonele dureroase.
Se evită reperele osoase şi periostul.
Se începe cu presiuni mici ce vor creşte treptat. Secţiunea duzelor va creşte de la 40 la 120 cm2, iar incidenţa unchiului va scădea de la 90° la 30°. Temperatura apei scade cu 3° până la 9°C.
Şedinţa începe sau se finalizează cu masajul picioarelor.
Datorită vasodilataţiei profunde există riscul hipotensiunii ortostatice, deoarece pacientul nu va părăsi cada decât după evacuarea apei şi efectuarea unui duş rece.
B. Duş masajul
Constă în proiectarea unor jeturi verticale de apă caldă sub diverse presiuni, la temperatură de 38°C.
Jeturile acţionează de la înolţinea de aproximativ 60 cm.
Durata procedurilor este de 5-10 min. şi se aplică de obicei pe spate, torace, abdomen sau membre.
EFECTE
- vasodilataţie profundă exteriorizată prin hiperemie importantă;
- tonifiant şi resorbant;
- relaxator şi sedativ.
INDICAŢII
- mialgii (dureri musculare);
- sechele după fracturi, entorse, luxaţii;
- nevralgii;
- spondiloze;
- procese aderenţiale abdominale postinflamatorii.

MASAJUL CU GHEAŢA (CRIOTERAPIA)

Constă în aplicarea locală de gheaţă concomitent cu efectuarea unor manevre de presiune şi fricţiune. Astfel se induce rapid un efect analgezic de suprafaţă, vasoconstricţia e urmată de o vasodilataţie activă de lungă durată.
Crioterapia este indicată în tratamentul escarelor, al afecţiunilor posttraumatice acute, reprezentând un mijloc excelent de analgezie ligamentară, musculară articulară sau a zonelor de inserţie.





MASAJUL INSTRUMENTAL

A. Masajul pneumatic
Foloseşte aparate cu manşoane gonflabile ce realizează presiuni continue sau intermitente cu efect favorizant asupra circulaţiei de întoarcere (venoase sau limfatice) şi are ca princip. Ind. tratamentul edemelor şi limfedunelor.
B. Vibromasajul
Constă în aplicarea unor manevre clasice de masaj, netezire şi mai ales vibraţii, cu ajutorul unor aparate.
AVANTAJE
- oscilaţiile se pot regla ca amplitudine şi frecvenţă;
- nu solicită maseurul, deoarece durata şedinţei poate fi prelungită.
DEZAVANTAJE
- sunt mai puţin agreabile decât manevrele manuale ce se pot adapta cu uşurinţă configuraţiei anatomice a zonei şi sensibilităţii locale;
- oferă o gamă redusă de manevre în comparaţie cu masajul manual.

MASAJUL LIMFATIC

Stimulează prin manevre manuale lente, dar ferme, evacuarea lichidului interstiţial. Prizele se orientează de-a lungul vaselor limfatice în direcţia de evacuare a acestora.
Regiunile corpului se abordează în următoarea succesiune: iniţial se abordează cele apropiate de canalele limfatice drept şi stâng şi apoi cele mai îndepărtate.
Stimularea evacuării limfatice este susţinută de creşterea tonusului vagal datorită manevrelor blânde liniştitoare.
Masajul clasic şi unele forme de masaj special pot fi executate chiar de subiect sub forma automasajului.
Avantajele automasajului: intensitatea manevrelor este cea mai bine dozată.
Dezavantaje: se pot aborda doar câteva regiuni şi presupune cunoştinţe temeinice multidisciplinare.




Indicaţiile masajului terapeutic

Se sistematizează pe grupe de afecţiuni sau pe baza semnelor şi simptomelor clinice.
Semnele şi simptomele au utilitate practică mare şi sunt reprezentate de :
EDEME
Se pot organiza fibros în timp, se preferă următoarele manevre:
- presiuni locale;
- neteziri profunde în insuficienţele circulatorii venoase sau limfatice;
- se efectuează fricţiuni.
INFILTRAŢII SUBCUTANATE ŞI NODULI MUSCULARI (INDURAŢII)
- apar în cursul unor nevralgii sciatice crurale (nervul crural inervează partea anterioară a coapsei) sau nevralgie cervicobrahială, în lombalgii sau artroze;
Aceşti noduli beneficiază de fricţiuni superficiale circulare. Nodulii induraţi se tratează prin fricţiuni locale. Manevrele se efectuează de la periferia zonei afectate spre locul dureros.

Simptome
- dureri ligamentare şi tendinite se tratează prin tehnica CYRIAX respectiv masajul transversal profund;
- crampele şi contracturile musculare beneficiază de efectele netezirilor lungi cu ritm şi intensitate scăzută la care se adaugă efectele frământatului profund. Câteodată sunt necesare aplicaţii de căldură;
- hipertonii de origine centrală. Manevrele constau din neteziri lungi ce se vor aplica pe muşchii antagonişti deoarece este contraindicat abordarea muşchiului spastic. Efectele fiind induse reflex pe musculatura agonistă;
- tulburări trofice şi leziuni cutanate, necesită un masaj trofic ce constă din: mobilizarea viguroasă a planului profund cu ajutorul planului superficial. În escare este indicată crioterapia. Frământatul cu priză mică în cazul cicatricelor postarsuri sau cheloide şi cu priză mare în vergeturi.



Contraindicaţii
- procese inflamatorii acute;
- orice boli acute sau în fază de evoluţie (neoplasm, TBC)
- boli ale pielii (dermatoze, micoze, neoplasme cutanate);
- afecţiuni psihogene;
- osteoporoza;
- tumori osoase beligme sau maligme;
- fragilitate vasculară.