Tratamente pentru stranut si alergie

Stranutul are drept cauze iritarea pasajului nazal
Tratamentul stranutului, daca acesta este rezultatul unei alergii poate fi tratat si cu ajutorul medicinei naturiste.
Specialistii in terapiile ce utilizeaza plantele recomanda ceaiurile fierbinti din trifoi rosu sau urzica datorita capacitatii lor de a alina simptomele alergiei, usurind respiratia si reducind inflamatiile.
Homeopatia va poate ajuta in functie de simptomele specifice de care suferiti; homeopatul poate prescrie una din urmatoarele remedii: Nux vomica, Pulsatilla sau Natrum muriaticum. Acestea sint remedii foarte bune impotriva alergiilor datorate polenului sau altor factori.
Pentru episoadele de stranut fara nici o cauza aparenta se pot prescrie Arsenicum album, Sabadilla, Euphrasia, Allium cepa sau Dulcamara.
Consideratii asupra dietei dumneavoastra
Este bine sa consultati sfatul unui specialist care sa va indrume la acest capitol. Incercati totusi sa eliminati produsele lactate, alimentele bogate in aditivi sau alte mincaruri care vi se pare ca va fac rau. Unii nutritionisti recomanda doze mari de vitamina C datorita proprietatilor ei antihistaminice.
Este bine sa apelati la sfaturile unui specialist atunci cind stranutatul apare alaturi de alte simptome ale unei alergii
Ingrijirea personala este o cale sigura de usurare a stranutului cronic
Eliminarea alergiilor prin ingrijirea acasa este una dintre cele mai sigure cai de usurare a stranutului cronic.
Ceaiurile de cimbru si eucalipt ajuta la usurarea congestiei. Puneti 30 de grame de frunze intr-o ceasca de apa fierbinte. Cataplasma facuta din aceste plante va reduce inflamarea pielii. Amestecati frunze proaspete de cimbru cu putina apa pina obtineti o pasta, aplicati-o pe piele si acoperiti cu un prosop curat. Stati linistit circa 30 de minute si apoi spalati-va. Mai intii testati pe o mica portiune a pielii sa vedeti daca nu sinteti alergic la aceasta planta.
Alergiile apar ca o reactie a corpului la diversi factori
Alergiile sint o sensibilitate la o substanta care poate produce unor oameni diverse probleme.
Simptomele apar in zona corpului expusa la factorii alergogeni.
- stranutatul, respiratia greoaie, congestia nazala si tusea pot fi indicii ale astmului sau alergiei respiratorii
- mincarimea ochilor, gurii sau gitului sint simptome ale alergiei respiratorii
- durerea de stomac, indigestiile frecvente, arsuri la stomac si diaree sint semne ale unei sensibilitati la mincare
- iritare, mincarime, inrosirea si inflamarea pielii sint asociate cu alergiile la medicamente, alimente si intepaturile insectelor
- intepenirea, durerea si inflamarea articulatiilor pot fi indicii ale alergiei la medicamente sau alimente
Se pare ca ereditatea este foarte importanta in dezvoltarea alergiilor
Alergiile apar intr-o varietate de forme si se pare ca ereditatea joaca un rol important in dezvoltarea lor.
Sistemul imunitar protejeaza corpul de substantele straine – cunoscute ca antigeni – prin producerea anticorpilor care pot lupta cu acestea. In mod normal, sistemul imunitar ignora substantele usoare si lupta numai impotriva bacteriilor periculoase din alimente.
O persoana dezvolta o reactie alergica atunci cind sistemul imunitar nu poate selecta ce este bine de ce este rau si elibereaza un tip de substanta chimica, numita histamina pentru a ataca substantele inofensive ca si cum ar fi o amenintare. Histamina produce multe simptome asociate cu alergia. Substante care pot declansa reactii alergice pot fi de diferite proveniente, incepind cu polenul, animalele de casa si terminind cu penicilina.
Alergiile apar in multe forme distincte si sint grupate in categorii generale in functie de tipul de substanta care le poate cauza sau raportate la partea de corp care este afectata.
Tratamentele naturiste cu plante, minerale si vitamine
Galbenelele au darul de a stimula sistemul imunitar, refacerea tesuturilor si pot, de asemenea, proteja impotriva infectiilor.
Usturoiul, datorita proprietatilor lui antibacteriene, este benefic in vindecarea curgerii cronice a nasului.
Un tratament eficient al tuturor afectiunilor legate de sinusuri, inclusiv alergie, astm si febra mare se obtine cu ajutorul unui extract derivat din scoarta stejarului alb – quercus alba. Acesta are rolul de a stabiliza membranele celulelor care elibereaza histaminele, care sint cele responsabile de reactiile alergice.
Calciul si magneziul – elementele nutritive de baza pentru alergici
Mineralele foarte importante pentru suferinzii de alergii sint calciul si magneziul datorita elemente nutritive. Ele ajuta la relaxarea sistemul nervos superactiv. Aceste minerale ajuta persoanele cu alergii sa lupte impotriva stresului cauzat in corp de reactiile alergice.
Sulful ajuta in tratamentul contra alergiilor, in special in cele cauzate de praf, par animal, dar si in cele datorate alimentelor si medicamentelor. Persoanele care sint alergice la anumite alimente sau au reactii alergice la unele medicamente prezinta o scadere a acestor reactii sau chiar o toleranta completa cind iau sulf.
Zincul este un antioxidant care creste imunitatea. El ajuta corpul la mentinerea sanatoasa a functiunii celulelor. Ajuta, de asemenea, corpul sa-si refaca celulele sistemului imunitar si sa se apere contra infectiilor virale, vindecind ranile. Este important in producerea colagenului, iar combinat cu vitamina A ajuta la mentinerea sanatoasa a functiunii ochilor.
Nu neglijati aportul de vitamine Vitamina E
Un puternic antioxidant este vitamina E, care protejaza corpul de radicalii liberi. Ea usureaza problemele respiratorii si creste abilitatea sistemul imunitar de a lupta contra infectiilor. Cind se combina cu vitamina E, seleniul este un excelent antioxidant care va proteja corpul de radicalii liberi. Seleniul are un rol important in activitatea alergica si este bine sa se asocieze cu vitamina E, un alt element important al sistemului imunitar.
Vitamina A
Zincul si vitamina A sint cheia sanatatii sistemului imunitar. Ele joaca un rol important in producerea unui anticorp cu rol important in traiectul intestinal, prevenind absorbtia in singe, suplinind si fortind eliminarea din corp.
Beta-carotenul este folosit de corp pentru producerea vitaminei A. Ajuta, de asemenea, in alinarea iritarii membranelor de pe traiectul nazal.
Vitamina B
Una din vitaminele B, acidul pantothenic, joaca un rol important in functionarea corecta a glandelor suprarenale si ajuta corpul la producerea naturala a cortizonului care neutralizeaza factorii alergici reducind efectele neplacute ale alergiei. Corectind modul de functionare a glandelor suprarenale, se reduce si reactivitatea alergica.
Vitamina C
Vitamina C este un antihistaminic natural ale carei proprietati fac din ea o favorita in tratamentul alergiilor. O doza zilnica de 1.000 pina la 4.000 de miligrame ar trebui sa ajute la desfundarea nasului care curge.

Ce inseamna sa ai sini perfecti

Un mit si o constructie mediatica
Sinii reprezinta azi, fara indoiala, simbolul cel mai important si elocvent al feminitatii. De prin anii ^50 – sinii au devenit progresiv un mit, o aspiratie a populatiei feminine, dar nu numai. De aici si interesul critic cu care femeile isi apreciaza aceasta podoaba si ca urmare doar 20 la suta sint pe deplin multumite de modul cum se prezinta.
Mitul sinului perfect este o constructie mediatica. El trebuie sa fie frumos, tinar, ferm, netrecut prin suferinta sau ani. Multe dintre cititoarele noastre incearca sa stabileasca care ar fi gradul de corelatie posibil intre sinii lor si cei aparent ideali, care inunda copertile revistelor, panourile de publicitate, marele si micul ecran. Sa prezentam in continuare citeva dintre elementele care pot fi considerate de referinta in aprecierea unui sin care este sau se apropie de perfectiune. In cazul in care putem spune ca aceasta perfectiune exista.
Volumul sau ecuatia... sinilor
Sint foarte multe posibilitati astazi de a incerca stabilirea acestei caracteristici. Cel mai simplu ar fi masurarea circumferintei toracelui la nivelul areolelor. Dupa criteriile actuale, aceasta ar trebui sa fie 90 cm armonizindu-se cu cei 60 cm ai taliei si 95 cm ai coapselor. Raportate la modelul clasic al frumusetii feminine reprezentat de Venus din Milo 94-66-96 cm la o inaltime din pacate modesta de 1,63 cm sint sensibil apropiate.
Venus din Milo imbracata modern ar aparea ca o persoana grasuta si scunda, dupa care nu s-ar intoarce privirile. Notiunea circumferintei este insa criticabila de catre unii specialisti. Intr-adevar, femei care se situeaza sub criteriile inferioare ale normelor pot avea sini foarte voluminosi si invers.
Acest paradox se datoreaza faptului ca la dimensiunea pieptului se adauga volumul cutiei toracice cuprinzind scheletul, muschii, grasimea si sinii propriu-zisi.
Femei vinjoase cu torace dezvoltat pot avea sini cu dimensiuni reduse si invers. Ca urmare, unii stilisti au introdus un indice care masoara partea de deasupra, dar si pe cea inferioara a sinilor. Altii au pus sinul in... ecuatie asimilindu-l cu o sfera sau asezindu-l pe o balanta. De asemenea, au fost imaginate mulaje care precizeaza continutul. Comprimind sinii intr-un cilindru prevazut cu un piston sau plonjindu-i intr-un pocal cu apa, gradat, metoda utilizata in special de chirurgi plasticieni, se apreciaza forta de dislocare.
Aceste numeroase metode demonstreaza ca nu exista posibilitate de masurare infailibila, un volum normal se apreciaza cu variatii intre 150-400 cmc in raport cu virsta.
Forma, triunghiul perfect si cifra ideala 4
Nu exista un model, acesta variind dupa zone geografice si chiar de la persoana la persoana. Se apreciaza totusi preponderenta formei conice la indoneziene, hemisferice la europene si cea de para la femeile din Africa. Pe parcursul vietii insa, o femeie de la noi din tara poate trece prin toate aceste trei forme – semicirculara (mar) la tinere, aspectul piriform (para) la cele care au nascut, si conica la virstnice.
Exista totusi modalitati de a putea aprecia o forma apropiata de perfectiune si anume triunghiul de aur, echilateral, care masoara distanta dintre cele doua areole si baza sternului. Cifra ideala a bustului perfect se pare ca este 4. Un alt fel de apreciere este masurarea distantei de la clavicula la mamelon care trebuie sa fie mai mare de 4 cm decit cea de la mamelon la marginea inferioara a sinului.
Ramine sa incercati fiecare dintre dumneavoastra sa va comparati dimensiunile cu cele ale acestor baremuri.
Consistenta, care tine de volum si de tonusul pielii
Este si ea variabila. Sinii pot fi duri, moi, elastici si fermi. Totul depinde de volumul lor si tonusul pielii. Duritatea este data de raportul dintre tesutul fibros, cel glandular si grasime, care constituie principalele elemente ale sinilor. Ea scade in mod obisnuit, cu timpul, datorita modificarii componentelor si a imbatrinirii pielii. Ca urmare, consistenta sinilor poate fi neuniforma. Uneori se sesizeaza mici nodozitati sau zone de conglomerat. Aceasta consistenta inegala se poate constata la aceeasi persoana si chiar la acelasi sin. De obicei partea dinspre axila este mai evidenta, mai neregulata, deoarece glanda mamara se afla mai aproape de piele, in timp ce in partea inferioara a sinului este acoperita de grasime, fapt pentru care suprafata apare mai neteda.
Aceasta consistenta inegala se preteaza la confuzia cu noduli patologici si nelinisteste femeia, motivind prezentarea la o consultatie.
Medicul specialist poate insa stabili adevarata cauza a situatiei respective. Consistenta sinilor este legata de ciclul menstrual. Ea creste in perioada ovulatiei sau inaintea menstrelor, fiind determinata de variatii hormonale. Dimpotriva, dupa o sarcina sau oprirea administrarii contraceptivelor orale, sinii devin mai moi. Multe femei in aceasta situatie cer o reteta de contraceptive pentru cresterea tonusului sinilor.
Este bine sa se stie ca stresul, situatiile conflictuale, variatiile regimului alimentar, modul de viata, starea psihica, tranchilizantele s.a.m.d. pot determina modificarea consistentei sinilor.
Ptoza mamara si proba creionului
Sinii au tendinta normala, naturala de a cobori, cu timpul, datorita propriei greutati, determinata de variatiile continutului. O modalitate practicata de a stabili daca s-a instalat ptoza este metoda creionului. Asezindu-l la baza sinului, cind sinul nu este in faza de cadere, de ptoza, creionul nu cade, ci dimpotriva ramine pe loc chiar daca ridicam miinile. Este important de stiut ca greutatea sinilor nu este sustinuta de un muschi sau de ligamente. Muschii pectorali, desi sint situati in apropiere, nu au o legatura directa cu sinii, fapt pentru care si femeile care fac body building, ca si majoritatea sportivelor de performanta, dansatoarelor profesioniste, au in general sinii mai putin dezvoltati.
Musculatura pectoralilor ofera doar imaginea unei plenitudini deasupra sinilor. Ca atare, singurul element de sustinere este pielea. Sanatatea, elasticitatea acesteia este garantia evitarii ptozei (caderii) sinilor. Aceasta piele cuprinde fibrele elastice fragile care, in mod natural, se altereaza cu timpul. Ele sint suprasolicitate cind creste greutatea sinului. Deci, variatiile elementelor constitutive si modificarea greutatii proprii sint cele care conduc la aspectul imbatrinit al sinilor.
Fara regimuri alimentare in acordeon
Asadar, pielea este singura asupra careia putem actiona pentru a proteja si a incerca sa intirziem imbatrinirea. In cazul modificarilor din ciclu sau a celor din sarcina nu avem cum interveni. In schimb, putem evita regimurile alimentare asa-zise in acordeon, in care se succed slabirile rapide cu ingrasarile. Acestea determina distensii repetate ale pielii.
De aici necesitatea mentinerii unei diete corespunzatoare si in general a unui stil de viata nenociv.
Fara tutun, soare si jogging
Subliniem ca tutunul si soarele in exces pot influenta negativ pielea, alterind fibrele sale elastice. Chiar si joggingul la femei care nu-si protejeaza sinii prin sutien determina intinderi nedorite ale pielii, datorita trepidatiilor. Preocuparile pentru ingrijirea sinilor dateaza de milenii. De exemplu femeile din Egipt, pentru a-si dezvolta sinii si a le conferi duritate, foloseau miez de piine fasonat dupa forma dorita si aplicat caldut. Cleopatra era cunoscuta pentru baile sale in lapte.
Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, frumusetea sinilor era mentinuta prin bai de fragi si extracte de placenta. Iar doamnele de Pompadour si Diana de Poitiers, ca si frumoasele Eladei, foloseau apa cu gheata s.a.m.d. Si in epoca noastra exista o sumedenie de retete pentru ingrijirea sinilor, parte dintre acestea fiind destul de asemanatoare cu cele din vechime.
Din estetica sinilor nu lipsesc vitaminele A, E, preparatele bazate pe aloe si avocado, la care se alatura masaje cu apa rece sau dusuri reci locale. Acestea reprezinta citeva dintre modalitatile de tonifiere ale pielii, in special, ale prevenirii rupturii ireversibile a fibrelor elastice.
Sinii sint deseori situati mai mult in imaginatia femeilor. De aceea, o femeie multumita, implinita are deseori sinii frumosi, pe care ii poarta ca o imagine a fericirii sale. O femeie cu o stare depresiva, neiubita, cu probleme multiple isi va judeca sinii cu mai putin optimism si seninatate.
Ca atare, in final, se poate aprecia ca sinul ideal este cel cu care o femeie se simte intr-o perfecta armonie psihica si fizica.

Vindecarea constipatiei prin reflexoterapie

Constipatia reprezinta prelungirea perioadei dintre defecatii sau faptul ca cineva doreste defecatia, dar aceasta se produce cu greutate. Constipatia se imparte in constipatie organica si constipatie functionala.
Constipatia organica este in principal cauzata de modificari patologice ale anusului, rectului si/sau colonului sigmoid sau de faptul ca puterea muschiului neted din peretele intestinului slabeste. De asemenea, mai poate fi cauzata si de dereglari ale secretiei interne si metabolismului.
Constipatia functionala este cauzata in principal de obiceiuri alimentare defectuoase care fac ca regularitatea defecatiei sa fie perturbata sau de folosirea defectuoasa a purgativelor, ceea ce reduce sensibilitatea intestinului, iar functia de contractie a colonului sigmoid devine anormala.
Simptome
Defecatiile devin mai putine, reducindu-se de obicei la mai putin de doua ori pe saptamina. Materiile fecale sint uscate si citeodata arata ca materiile fecale ale oilor. Pacientul are dificultati ale scaunului, materiile fecale producind dureri sau pacientul poate elimina materiile fecale, dar cu greutate.
La inceput simptomele nu sint resimtite in tot organismul. Cind constipatia dureaza mult timp pot sa apara fisuri anale, hemoroizi, prolaps rectal etc. In afara de acestea, pacientii pot avea abdomenul umflat (balonari), dureri abdominale, scaderea apetitului, insomnie, dureri de cap, ameteli, oboseala si alte simptome.
Tratament
1. Apasati punctele reflexe ale glandelor suprarenale, rinichilor, vezica urinara de 50 de ori, fiecare separat, avind ca reper o senzatie de usoara durere.
2. Apasati punctele reflexe ale ureterelor de 50 de ori. Frecventa este de 30-50 de apasari pe minut.
3. Apasati punctele reflexe ale plexului solar si plaminilor de 50 de ori separat, cite 30-50 de apasari pe minut).
4. Knead Zusanli (ST 36), Shangjuxu (ST 37), Xiajuxu (ST 39), Xingjian (LR 2) de 50 de ori, separat, 30-50 de apasari pe minut.
5. Apasati stomacul, intestinul subtire de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut.
6. Apasati colonul ascendent, colonul transversal, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut.
7. Repetati indicatiile de la punctele 1, 2, 3 reducind numarul de apasari la jumatate.
Recomandam o serie de 10 sedinte pentru tratament.
Reglementari ale stilului de viata
1. Formati-va obiceiul defecatiei la ora fixa.
2. Beti mai multa apa fiarta pentru a avea suficient lichid in organism, care sa faca materiile fecale moi. Mincati legume si fructe care contin multe fibre vegetale.
3. Normalizati-va activitatea fizica si evitati sedentarismul. Faceti exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale si genuflexiuni.
4. Pastrati-va o atitudine optimista.

20 de obiceiuri daunatoare frumusetii

1. Sa faceti bai de soare fara protectie solara
S-a demonstrat stiintific ca ridurile, petele, alunitele si leziunile de tip canceros ale pielii sint influentate direct de expunerea la soare, spune un celebru dermatolog, profesorul Nicholas Lowe, în noua sa carte Secretele Pielii. Asa ca nu uitati niciodata cremele de protectie solara acasa si va veti bucura numai de efectele pozitive ale soarelui.
2. Sa renuntati la cremele de protectie solara sau sa le folositi cu zgircenie
Profesorul Lowe atrage atentia asupra faptului ca 50 la suta dintre noi folosim prea putina crema atunci cind mergem la plaja. Astfel, chiar daca folositi o crema cu factor de protectie 20, dar aplicati prea putina, efectele vor fi egale cu ale unei creme cu factor 15 sau chiar 10, avertizeaza profesorul.
Mai spune el, trebuie sa aplicati cam o lingurita de crema pe fata si pe git, o lingura rasa pe fiecare brat si cite o lingura cu virf pentru fiecare picior, cu 20 de minute înainte de expunerea la soare. Nu va zgirciti cind e vorba de calitatea si cantitatea unei creme solare; grija pe care o aveti pentru pielea dumneavoastra acum se va reflecta în aspectul ei de mai tirziu.
3. Sa va exfoliati pielea în exces
Gomajul facial este o metoda foarte eficienta de a îndeparta celulele moarte si impuritatile pielii, conferindu-i astfel un aspect sanatos si stralucitor, dar daca frecati prea energic, daca lotiunea pe care o folositi este prea puternica sau daca operatiunea este repetata prea des, pielea dumneavoastra va deveni foarte sensibila, iar capilarele se vor sparge, afirma Vicky Walker, beauty expert într-un celebru salon londonez.
Pentru o actiune mai blinda a lotiunii de gomaj (peeling) se recomanda amestecarea lui în palma cu lotiunea (crema, laptele) demachianta.
4. Sa va muscati întruna buzele
Daca buzele dumneavoastra sint în mod constant crapate si/sau arse, va dati seama cit de mult rau le face sa le muscati sau sa le umeziti continuu - le va face sa fie si mai uscate.
Un remediu excelent este sa aveti mereu la îndemina un balsam de buze, pe care sa-l folositi ori de cite ori va simtiti buzele uscate.
5. Sa va atingeti fata întruna
Ori de cite ori va atingeti fata, transferati impuritatile de pe miini pe pielea fetei - ca si cum nu ar fi de ajuns impuritatile din aer! Astfel, fata se îngrasa mai tare, fiind mai predispusa la aparitia cosurilor si comedoamelor (puncte negre).
Încercati sa gasiti altceva de facut cu miinile, mai ales daca aveti obiceiul de va juca cu parul, caci grasimile si impuritatile de pe par se vor depune pe pielea delicata a fetei.
6. Sa va stoarceti cosurile
Atunci cind stoarceti un cos, distrugeti bariera porului respectiv; astfel, bacteria se va raspindi pe suprafata pielii, afirma Vicky Walker. Decit sa faceti astfel de operatiuni riscante (puneti la socoteala si riscul sa va iritati fata), mai bine aplicati o masca împotriva cosurilor sau un tratament special. Sau, daca vi se pare ca problema e serioasa, faceti o programare pentru un tratament cosmetic si lasati-va pe mina unui specialist.
7. Sa va frecati la ochi
În afara de faptul ca va iritati si înrositi ochii, pielea foarte fina si sensibila din jurul ochilor va deveni mai predispusa la iritatii si riduri. De asemenea, trebuie sa fiti atente ca produsele de machiaj sa nu va intre în ochi, caci ar putea, astfel, provoca infectii.
Daca lucrati mult la calculator, nu uitati sa luati din cind în cind cite o pauza. Asezati-va palmele facute caus pe ochi, ajutindu-i astfel sa se relaxeze.
8. Sa faceti prea multe bai de abur
Multe femei recurg la metoda curatirii fetei prin aburi, dar aceasta operatiune n-ar trebui facuta prea des, pentru ca are un efect foarte puternic asupra pielii, afirma Vicky Walker. Practicata prea des, poate usca pielea, fortind-o sa produca sebum în exces si predispunind-o la cosuri si iritatii. De asemenea, exista un foarte mare risc de spargere a capilarelor.
Daca vreti sa faceti asta acasa, nu repetati metoda mai mult de o data pe saptamina, cite 4-10 minute de fiecare data; fata trebuie sa fie tinuta la o distanta de 45-50 cm de sursa de abur.
9. Sa va clatiti insuficient parul
Aceasta este una din principalele cauze ale lipsei de stralucire a parului, ne atentioneaza un celebru specialist, Philip Kingsley. Cel mai adesea, aspectul îmbicsit al parului se datoreaza clatirii insuficiente. E mai bine sa ne clatim prea mult, decit prea putin. Aceasta etapa este deosebit de importanta - mai ales daca folositi produse de styling. Avind grija sa va clatiti bine parul, acesta va fi mai sanatos si mai stralucitor.
10. Sa folositi elastice de par
E o metoda comoda, dar, în timp, duce la ruperea firelor de par. Benzile de elastic neacoperit, înfasurate repetat în jurul parului, sint cele mai daunatoare pentru par, afirma Kingsley. Este de preferat sa folositi un elastic acoperit cu o tesatura si, înainte de a va prinde parul, sa aplicati putin balsam pe el.
De asemenea, Kingsley recomanda sa evitam clemele de metal sau, înainte de folosirea acestora, sa prindem mai întii parul cu o tesatura.
11. Sa folositi sucul de lamiie pentru a decolora suvite de par
Expertul Daniel Galvin avertizeaza ca acidul pe care-l contine sucul de lamiie toaca parul, deshidratindu-l si facindu-l sa arate lipsit de viata.
12. Sa va roadeti unghiile
Precum se stie, aspectul unghiilor are o mare importanta pentru aspectul general al unei femei. Vicky Walker ne recomanda sa mergem cu regularitate la manichiura, si astfel, cind îti vezi unghiile îngrijite si date frumos cu oja, nu-ti mai vine sa le rozi.
13. Sa va taiati cuticulele
Cel mai bine este sa le împingem in jos cu ajutorul unor betisoare speciale sau cu coltul unui prosop.
14. Sa mergeti la culcare fara sa va demachiati
Înlaturarea machiajului, a sebumului si a impuritatilor de pe fata înainte de a merge la culcare este o etapa foarte importanta în drumul spre un ten sanatos si luminos. Daca sarim peste aceasta etapa, porii ramin astupati, putind erupe peste noapte. Este bine sa ne formam o rutina de înfrumusetare care sa includa, dimineata si seara, demachierea, aplicarea unei lotiuni tonice si aplicarea unei creme hidratante adecvate tipului nostru de ten. Nu e greu sa le alegem (pe fiecare produs cosmetic scrie tipul de piele caruia îi este destinat.) Multe firme au seturi de cite trei astfel de produse.
15. Sa folositi produse de îngrijire si machiaj expirate
Acestea nu numai ca nu-si fac efectul asa cum trebuie, dar pot contine bacterii care sa provoace iritatii ale pielii sau, în cazul produselor pentru ochi, infectii. Ca o regula generala, rimelul de gene trebuie pastrat maximum sase luni, iar celelalte produse 1-2 ani.
16. Sa împartiti produsele de machiaj cu prietenele
Astfel, veti împarti si germenii, infectiile si bacteriile: cele mai raspindite infectiile sint prin intermediul produselor de ochi (conjunctivita) si a rujurilor (herpes simplex). Daca tot împartiti produsele, macar folositi aplicatoare separate, inclusiv pentru rujuri.
17. Sa aveti o postura corporala incorecta
Este esential ca zona pelviana sa se afle într-un unghi corect fata de coloana vertebrala, nici prea în fata, nici prea în spate, aminteste expertul londonez Lynne Robinson.
L. Robinson recomanda urmatorul exercitiu, pentru a ne verifica postura corporala. Stati drept, în picioare, cu spatele spre perete. Rezemati spatele de perete si observati unde acesta atinge spatele. Acum, lipiti-va si mijlocul. Îndoiti-va genunchii si lasati-va în jos de-a lungul peretelui, pina cind coapsele ajung paralele cu solul. Va veti simti spatele întins. Reveniti în pozitia initiala, respirind si încercind sa pastrati zona lombara întinsa. Desprindeti-va de zid, mentinind aceeasi pozitie.
18. Sa va încruntati sau sa priviti cu ochii întredeschisi
Astfel, grabim aparitia ridurilor si a asa-numitei laba-gistii. Pentru a preveni acest lucru, mergeti regulat la controale oftalmologice si purtati ochelari adecvati; vara, mai ales la plaja, ochelarii de soare sint indispensabili.
19. Sa va pensati exagerat sprincenele
Expertul Vaishaly Patel ne spune: Pensarea repetata slabeste radacina firului de par pina în punctul cind parul nu mai creste. Asa ca întotdeauna le spun clientelor ca e de preferat sa penseze mai putin decit prea mult. Cel mai bine este sa va lasati pe mina unui specialist.
20. Sa va radeti parul
Cind radeti parul, cel care creste la loc va fi mai gros, mai viguros. Asa ca preferati ceara sau epilatul electric si în nici un caz nu radeti parul de pe fata (mustata).

Constipatie

Taiati in bucati mici 1/2 kg de dovleac si puneti-le la fiert intr-un vas emailat cu multa apa. Se
fierbe pana se inmoaie dovleacul. Se scoate dovleacul si se freaca cu o lingura de lemn pana se
omogenizeaza, apoi se toarna apa in care a fiert.
Se amesteca bine, iar din bautura rezultata se iau 2 pahare/zi, unul dimineata si altul seara, pana
la disparitia constipatiei.
- Se foloseste un decoct de aloe. Se pune o lingurita de aloe uscata in 250 ml apa si se adauga 2
linguri de miere. Se fierbe 3 minute si se strecoara.
Se iau cate 3 linguri/zi, inaintea meselor principale.

Chisturi pe ficat, plamani, rinichi

In prima saptamana se inghite in fiecare dimineata, pe stomacul gol un bob de tamaie alba (cat
un bob de mazare) invelit in miez de paine (ca sa nu atinga dintii fiindca formeaza carii). In
urmatoarele 3 saptamani se procedeaza la fel, dar numai din doua in doua zile.
In paralel se beau 3-4 pahare cu ceai de traista ciobanului inaintea meselor principale si chiar intre
mese, in loc de apa.

Hepatite

Ceai de anghinare: infuzie 10 minute din 2 lingurite de planta in 750 ml apa clocotita. Se bea
cantitatea intreaga in cursul unei zile in mai multe reprize.
- Ceai din fructe de armurariu (protejeaza si reface celula hepatica), infuzie 10 minute din: 2
lingurite de fructe zdrobite in 300 ml apa clocotita. Se bea o ceasca dimineata pe stomacul gol
(150 ml); 75 ml dupa masa de pranz si 75 ml seara.
- Ceai de rostopasca (decongestioneaza ficatul); infuzie 10 minute din: 1 lingurita la 200 ml apa
clocotita. Se imparte cantitatea in 3 si se bea pe parcursul zilei, timp de 10 zile.
- Ceai de pedicuta: infuzie 10 minute din o lingurita de planta la 250 ml apa clocotita. Se bea
dimineata pe stomacul gol cu 1/2 ora inaintea micului dejun.
- 50 gr muguri de mesteacan se pun in 500 ml vodca timp de 10 zile. Se bea cate o lingurita din
preparat cu putina apa de 3 ori/zi cu 15- 20 minute inaintea meselor.
- Din 2 catei de usturoi pisati amestecati cu sare se fac doua „bile“ care se tin sub buza
superioara, atata timp cat suporta bolnavul. Se repeta tratamentul 3 zile consecutiv, dupa care se
reia o data la doua zile. Dupa 10 zile, vindecarea este garantata. Acest usturoi, se pare ca
distruge tocmai virusul.
- In fiecare seara, inainte de culcare se inghite o lingura de ulei de seminte de dovleac presat la
rece si se sta pe partea dreapta 1/2 ora (Este foarte eficient si in adenomul de prostata).

Icter

- 30 gr rostopasca se pun la macerat 3 ore in 1/2 litru de vin alb curat, de tara. Se strecoara si
se beau 150 ml inainte de mese. Inlatura rapid icterul.
- 20 gr galbenele, 20 gr sofran se fierb 5 minute intr-un litru de vin alb. Se beau cate 50 gr de 3
ori/zi inaintea meselor principale.
- Se bea 3 zile la rand cate 1 litru de lapte dulce in care a fiert radacina de stevie.

Ciroza umeda

Aceasta reteta ajuta la eliminarea lichidului in ciroza umeda.
Se ia pelin uscat, se freaca in palme pentru a se arunca betele, apoi se rasneste pentru a se
obtine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cate o lingurita cu o ora inainte de masa, dimineata,
la pranz si seara - in prima saptamana, dupa care se bea cate o cana de ceai indulcit cu miere.
A doua saptamana, se iau doua lingurite de pelin, tot dimineata, la pranz si seara, iar a treia
saptamana cate trei lingurite dimineata, la pranz si seara, tot inainte de masa. In urma acestui
tratament se elimina pe nesimtite tot lichidul acumulat. Tratamentul se poate repeta dupa o pauza
de trei saptamani

MASAJUL TERAPEUTIC SPECIAL

MASAJUL TERAPEUTIC SPECIAL

Utilizează în general forme clasice – neteziri, fricţiuni, vibraţii, presiuni.
Masajul special include masajul:
- reflexogen;
- instrumental;
- hidromasajul;
- cu gheaţă;
- limfatic;
- cu jet de aer cald;
- cu bule gazoase în apă.

MASAJUL REFLEXOGEN

Se bazează pe influenţa reflexă a unor manevre clasice pe zone de proiecţie dureroasă tegumentară sau periostală.
Această tehnică include următoarele metode:
A. Tehnica CYRIAX
Se execută în următoarele etape:
- se depistează punctul ligamentar sau tendinos cel mai dureros prin palpare directă sau prin creşterea tensiunii musculare obţinută prin contracţie izometrică;
- se aplică pe acel punct dureros fie policele, fie indexul şi mediusul suprapuse;
- se execută fricţiuni circulare concentrice sau excentrice de mică amplitudine, antrenând pielea perpendicular pe direcţia fibrelor.
OBSERVAŢIE TEHNICĂ
- durerea produsă trebuie să fie suportabilă, presiunea este foarte uşoară la început şi se intensifică pe măsură ce durerea scade;
- durata şedinţei nu va depăşi 20 minute.
B. Tehnica VOGLER
Constă în depistarea punctelor dureroase şi aplicarea de presiuni la acest nivel. Presiunile se execută fie cu vârful degetelor foarte fine întinse, fie cu articulaţia interfalangiană proximală a indexului şi mediusului flectate.
Intensitatea şi durata presiunilor se vor adapta toleranţei bolnavului.
Durerea declanşată are următoarea evoluţie:
- este destul de intensă la început;
- devine suportabilă pe parcurs;
- dispare la sfârşit.
Şedinţele se repetă de 2-3 ori pe săptămână până la vindecare
C. Tehnica KNAPP
Reprezintă presiuni profunde centripete executate la nivelul:
- sistemului venos al membrelor inferioare pentru prevenirea stazei venoase;
- abdomenului pentru efectul anticonstipant;
- punctelor dureroase ce corespund inserţiilor tendinoase ligamentare, zonelor de emergenţă ale nervilor, zonelor de fibroză.
Masajul constă în:
- presiuni moderate urmate de fricţiuni circulare concentrice sau excentrice repetate de 40-50 de ori.
D. Masopunctura chinezească
Este o tehnică derivată din acupunctură. Necesită cunoaşterea perfectă a localizării punctelor asupra cărora se acţionează prin masaj.
Punctele sunt situate pe anumite meridiane. La nivelul lor se execută fricţiuni superficiale cu pulpa degetului sau chiar cu unghia, înlocuind astfel acele.
E. Masajul ţesutului conjunctiv
Se bazează pe efectul stimulării nervilor periferici prin întinderea ţesutului conjunctiv cu răspunsuri reflexe vegetative şi viscerale.
Se procedează astfel:
- se întinde ţesutul conjunctiv prin plasarea policelui şi inelarului pe tegument;
- se deplasează ţesutul în limita elasticităţii maxime prin tracţiune pe masa tisulară în direcţia policelui ce execută o adducţie maximă;
- întinderile se vor doza în funcţie de pragul durerii ce creşte treptat ca urmare a dezechilibrului vegetativ.

HIDROMASAJUL

A. Masajul subacval
Se execută cu corpul în imersie totală sau parţială folosind jetul de apă caldă sub o presiune de 0,5-6 atmosfere.
Acţionează prin factorul mecanic şi factorul termic.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Masajul subacval este precedat de o imersie cu o durată de 5 minute pentru acomodarea pacientului cu temperatura (34-40°C) şi presiunea hidrostatică, apoi jetul se va dirija din adâncime spre suprafaţă de la o distanţă de 5-10-15 cm de corp în linii drepte, zigzag, cerc sau punctiform pe zonele dureroase.
Se evită reperele osoase şi periostul.
Se începe cu presiuni mici ce vor creşte treptat. Secţiunea duzelor va creşte de la 40 la 120 cm2, iar incidenţa unchiului va scădea de la 90° la 30°. Temperatura apei scade cu 3° până la 9°C.
Şedinţa începe sau se finalizează cu masajul picioarelor.
Datorită vasodilataţiei profunde există riscul hipotensiunii ortostatice, deoarece pacientul nu va părăsi cada decât după evacuarea apei şi efectuarea unui duş rece.
B. Duş masajul
Constă în proiectarea unor jeturi verticale de apă caldă sub diverse presiuni, la temperatură de 38°C.
Jeturile acţionează de la înolţinea de aproximativ 60 cm.
Durata procedurilor este de 5-10 min. şi se aplică de obicei pe spate, torace, abdomen sau membre.
EFECTE
- vasodilataţie profundă exteriorizată prin hiperemie importantă;
- tonifiant şi resorbant;
- relaxator şi sedativ.
INDICAŢII
- mialgii (dureri musculare);
- sechele după fracturi, entorse, luxaţii;
- nevralgii;
- spondiloze;
- procese aderenţiale abdominale postinflamatorii.

MASAJUL CU GHEAŢA (CRIOTERAPIA)

Constă în aplicarea locală de gheaţă concomitent cu efectuarea unor manevre de presiune şi fricţiune. Astfel se induce rapid un efect analgezic de suprafaţă, vasoconstricţia e urmată de o vasodilataţie activă de lungă durată.
Crioterapia este indicată în tratamentul escarelor, al afecţiunilor posttraumatice acute, reprezentând un mijloc excelent de analgezie ligamentară, musculară articulară sau a zonelor de inserţie.





MASAJUL INSTRUMENTAL

A. Masajul pneumatic
Foloseşte aparate cu manşoane gonflabile ce realizează presiuni continue sau intermitente cu efect favorizant asupra circulaţiei de întoarcere (venoase sau limfatice) şi are ca princip. Ind. tratamentul edemelor şi limfedunelor.
B. Vibromasajul
Constă în aplicarea unor manevre clasice de masaj, netezire şi mai ales vibraţii, cu ajutorul unor aparate.
AVANTAJE
- oscilaţiile se pot regla ca amplitudine şi frecvenţă;
- nu solicită maseurul, deoarece durata şedinţei poate fi prelungită.
DEZAVANTAJE
- sunt mai puţin agreabile decât manevrele manuale ce se pot adapta cu uşurinţă configuraţiei anatomice a zonei şi sensibilităţii locale;
- oferă o gamă redusă de manevre în comparaţie cu masajul manual.

MASAJUL LIMFATIC

Stimulează prin manevre manuale lente, dar ferme, evacuarea lichidului interstiţial. Prizele se orientează de-a lungul vaselor limfatice în direcţia de evacuare a acestora.
Regiunile corpului se abordează în următoarea succesiune: iniţial se abordează cele apropiate de canalele limfatice drept şi stâng şi apoi cele mai îndepărtate.
Stimularea evacuării limfatice este susţinută de creşterea tonusului vagal datorită manevrelor blânde liniştitoare.
Masajul clasic şi unele forme de masaj special pot fi executate chiar de subiect sub forma automasajului.
Avantajele automasajului: intensitatea manevrelor este cea mai bine dozată.
Dezavantaje: se pot aborda doar câteva regiuni şi presupune cunoştinţe temeinice multidisciplinare.




Indicaţiile masajului terapeutic

Se sistematizează pe grupe de afecţiuni sau pe baza semnelor şi simptomelor clinice.
Semnele şi simptomele au utilitate practică mare şi sunt reprezentate de :
EDEME
Se pot organiza fibros în timp, se preferă următoarele manevre:
- presiuni locale;
- neteziri profunde în insuficienţele circulatorii venoase sau limfatice;
- se efectuează fricţiuni.
INFILTRAŢII SUBCUTANATE ŞI NODULI MUSCULARI (INDURAŢII)
- apar în cursul unor nevralgii sciatice crurale (nervul crural inervează partea anterioară a coapsei) sau nevralgie cervicobrahială, în lombalgii sau artroze;
Aceşti noduli beneficiază de fricţiuni superficiale circulare. Nodulii induraţi se tratează prin fricţiuni locale. Manevrele se efectuează de la periferia zonei afectate spre locul dureros.

Simptome
- dureri ligamentare şi tendinite se tratează prin tehnica CYRIAX respectiv masajul transversal profund;
- crampele şi contracturile musculare beneficiază de efectele netezirilor lungi cu ritm şi intensitate scăzută la care se adaugă efectele frământatului profund. Câteodată sunt necesare aplicaţii de căldură;
- hipertonii de origine centrală. Manevrele constau din neteziri lungi ce se vor aplica pe muşchii antagonişti deoarece este contraindicat abordarea muşchiului spastic. Efectele fiind induse reflex pe musculatura agonistă;
- tulburări trofice şi leziuni cutanate, necesită un masaj trofic ce constă din: mobilizarea viguroasă a planului profund cu ajutorul planului superficial. În escare este indicată crioterapia. Frământatul cu priză mică în cazul cicatricelor postarsuri sau cheloide şi cu priză mare în vergeturi.



Contraindicaţii
- procese inflamatorii acute;
- orice boli acute sau în fază de evoluţie (neoplasm, TBC)
- boli ale pielii (dermatoze, micoze, neoplasme cutanate);
- afecţiuni psihogene;
- osteoporoza;
- tumori osoase beligme sau maligme;
- fragilitate vasculară.

Castanele si cistita

Ma adresez tuturor doamnelor si domnisoarelor care au avut "norocul" sa se potcoveasca cu cistita, oferindu-le un tratament ieftin si foarte eficient: se aduna 500 g castane necomestibile (acum, pe la jumatatea lunii septembrie), se dau prin masina de tocat carne, se pun intr-o sticla de lapte de un litru, inchisa la culoare, si se toarna peste ele petrol (gaz lampant) pana ajunge la gura sticlei. Se tine in bucatarie (sub chiuveta) o luna si se agita din cand in cand. Cand e gata, se toarna putin lichid in causul palmei si se frectioneaza partea inferioara a pantecului (atentie sa nu ajunga la organele genitale, pentru ca ustura). Dupa doua-trei sedinte, durerea cistitei a disparut.

CURA DE SLABIT CU " BOABE DE OREZ

regim de slabire,nu uitati,sa-l oferiti altor 4(patru)persoane,executand pur si simplu copiile necesare dupaprezentul exemplar. REGIMUL este recomandabil a se incepe intr-o zi de "MIERCUREA"seara, fiinddestul de importanta mentionarea corecta si perfecta a utilizarii sale pe toata durata sa.Se va fixa o anumitaora,si se va executa totdeauna inain- te de culcare.Iata si ceea ce va trebui sa faceti,pentru a-l termina in celemai bune conditii. 1.Se va umple un 1/2 pahar mare cu apa;apoi adaugati nr.de boabe de orezcorespunzator cu exact numarul de kilograme cu care dvs.doriti sa slabi- ti,lasand-l sa stea acolo toatanoaptea. 2.Joi de dimineata,pe nemancate veti umple paharul complet cu apa,du- pa care o veticonsuma,lasand pe fundul paharului boabele de orez.Apoi,veti umple din nou 1/2 pahar cu apa(acelasi),si-lveti lasa acolo pana Vineri dimi neata. 3.Vineri dimineata,exact la aceeasi ora,ca si-n ziua precedenta(dejoi)umpleti din nou paharul si-l beti tot,de data aceasta insa,cu boabele de orez cu tot. 4.Operatia de maisus,se va repeta timp de o saptamana. 5.Paharul va trebui sa fie pastrat tot timpul curat,si nicidecum ,safie folosit de o terta persoana. 6.La sfarsitul celor patru saptamani,cat tine respectivul REGIM,cand veti fiterminat de baut tot,veti avea si rezultatul mult asteptat,pentru ca Dumneavoastra veti cel care se va bucuracategoric:" DE PERDEREA ACELOR KILO- GRAME" la care ati renuntat din proprie dorinta.7.SPARGETI PAHARUL SI ARUNCATI-L ! 8.DAR,CEL MAI IMPORTANT SI INTERESANT LUCRUESTE ACELA,PRIN CARE DVS. VI SE CONFERA ABSOLUT INTREAGA SIGURANTA,A ELIMINARIIDEFINITIVE A SURPLUSULUI DE KILOGRAME NEDORIT.ACESTEA NU VA VOR MAI NECAJINICIODATA,SI-N PLUS,TOT DVS.VETI FI SI CEI CARE VETI ELIMINA CELULITA CARE VA NECAJITATAT DE MULT PANA ACUM ! SINGURA SI CEA MAI IMPORTANTA RECOMANDARE PECARE " MAICA TEREZA " O ADRESEAZA TUTUROR PRACTICANTILORACESTUI REGIM ESTE:"NOROC SI INCREDERE DESAVARSITA

E-urile si sanatatea

Industria alimentara romaneasca ne ademeneste cu „bunatati” de tot felul, dar, cel mai adesea, acestea sunt asezonate cu aditivi alimentari din belsug. Cum ne influenteaza acestia organismul este o chestiune careia merita sa-i acordam toata atentia, pentru ca.... este sanatatea noastra in joc. Adriana Beldie, consultant 121 pe probleme de dieta si nutritie, ne va prezenta E-urile naturale si inofensive, dar si pe cele care ne pun sanatatea si chiar viata in pericol.



Ce sunt aditivii alimentari?
Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in alimente sau bauturi cu scopul de a le “ ameliora” diverse proprietati: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenta la alterare. In mod standardizat, denumirea lor este formata din litera "E" si un indice compus din trei cifre. "E"-urile , cum au fost codificate pe plan international substantele chimice introduse in alimente, au fost astfel botezate tocmai pentru a ascunde cumparatorilor denumirea substantelor obtinute artificial. Sub motivatia "tehnica" a folositii unei denumiri care sa nu fie dependenta de multitudinea limbilor de circulatie internationala, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul si de a-l determina sa cumpere produse ambalate atractiv, dar foarte nocive. Introducerea “amelioratorilor” in alimente nu a fost ceruta de consumatori. Producatorii le ofera, iar oamenii le consuma fara sa-si puna prea multe intrebari. S-a nascut astfel o industrie uriasa si foarte rentabila a E-urilor, avand o cifra de afaceri de peste 20 miliarde $ anual. Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii, dintre care enumeram pe cele mai raspandite:
Indulcitori - inlocuiesc zaharul;
Coloranti - pentru a da o culoare mai apetisanta;
Acidifianti - dau un gust usor acid;
Corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea;
Emulsificatori - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare;
Conservanti - intarzie sau impiedica alterarea alimentelor;
Corectorii de gust si de miros – imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor;
Propulsori - gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje;
Antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul.


E-urile sunt aditivi periculosi pentru sanatate
“In existenta multimilenara a speciei umane, mecanismele fiziologice s-au antrenat sa recunoasca si sa metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul organismului cu E-urile este enorm: el nu le recunoaste, nu le accepta si se revolta.” (Dr. Med. Pavel Chirila). Aditivii alimentari sau E-urile nu sunt altceva decat substante chimice deosebit de toxice si chiar cancerigene. Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, la nivel global, mortalitatea datorata consumului de alimente imbogatite cu substante artificiale se afla pe locul 4, dupa consumul de droguri, medicamente si accidentele de circulatie. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar, precum si o serie de tumori maligne si benigne. Conform Raportului Comisiei Nationale de Oncologie din Romania, cancerul este intr-o crestere alarmanta si se estimeaza ca aceasta afectiune va deveni in scurt timp "boala mileniului III" si nu exista inca premizele ca se va descoperi un antidot. Cauzele care contribuie la aparitia cancerului se pare ca sunt poluarea, chimicalele din alimente si stress-ul. Este bine sa fim constienti de riscul la care ne expunem cumparand produse fara a ne informa asupra procesului de fabricatie si a ingredientelor periculoase pentru sanatate.

Sanatatea vine prin piciorul tau, adica prin reflexoterapie

O terapie a… piciorului
Reflexoterapia este numita si terapia piciorului. In cursul tratamentului, terapeutul foloseste miinile lui sau instrumente specifice pentru a masa punctele reflexe de pe piciorul pacientului, balansind yin-ul si yang-ul pentru intregul organism, mareste energia singelui si a organelor interne, deschizind meridianele cu scopul de a preveni si a trata bolile.
Reflexologia este o valoroasa mostenire medicala lasata de stramosi. Este o parte a Medicinei Traditionale Chineze si se trage din cursul muncii zilnice. In timpurile vechi, oamenii sufereau de unele boli, dar nu aveau posibilitati de a le trata. Treptat, ei au aflat ca atunci cind picioarele lor atingeau pamintul sau alte obiecte, ei pot simti puncte dureroase pe talpa. Cind foloseau miinile sau alte instrumente pentru a freca piciorul, durerile anterioare erau indepartate si chiar aparea tendinta ca bolile sa fie tratate treptat. Prin practici repetate si rezumind schimbarile si invataturile de citeva generatii, oamenii au gasit treptat unele zone pe picior care erau in strinsa legatura cu organele interne sau cu bolile. Masajul acestor zone a devenit un mijloc de a trata suferinta, ajutind organismul sa-si revina la starea de sanatate initiala, sa previna imbolnavirea si sa prelungeasca viata.
Prin urmare, pas cu pas, a luat nastere reflexologia.
Zonele de tratament de pe picior nu sint puncte singulare, ca in acupunctura, ci sint zone cu o certa arie reflexa, de aceea aceasta terapie se numeste reflexologie.
Experienta in reflexologie s-a dezvoltat intr-un proces indelungat
Intre anii 475-221 i.Hr., reflexologia era foarte populara si avea bune rezultate curative. De-a lungul secolelor VI-VII d.Hr., aceasta terapie s-a intins in Japonia, Coreea.
Prin secolul al XVII-lea, reflexologia s-a extins si in Europa.
In timpurile moderne reflexologia a progresat zi dupa zi in afara Chinei. In 1913, medicul american William Fitzgerald a studiat si reformulat teoriile despre reflexologie. Aceste cercetari, dupa publicarea articolelor lui, au atras atentia in mediul medical vestic. In articolele lui, o multime de date dovedesc ca tehnica medicala chineza avea o bogata conotatie si o valoare speciala in diagnosticari si tratamente.
Dupa toate acestea, practicantii din America, Austria, Germania, Elvetia au fost in contact permanent cu aceasta terapie si cu aparitia unor carti. In 1935, dna Hedi Masrafet, care indeplinea o munca misionara in China, a invatat si s-a specializat in reflexologie. Dupa intoarcerea in tara ei, a inceput sa lucreze in terapia piciorului.
In 1980, reflexologia a devenit o moda pentru un timp si in Taiwan.
In 1990, in Japonia a avut loc Conferinta Internationala de Reflexologie.
In China, exista multe proverbe despre picior: Raceala incepe de la picioare, Picioarele devin batrine inaintea trupului, radacinile devin batrine inaintea copacului.
Sistemele corpului pot fi in cooperare si armonie
Sistemele corpului pot fi tinute in relatii apropiate, cooperare si armonie. Acest fapt este realizat de sistemul complex al fluidelor, al sistemului nervos etc. Este o abundenta de receptori pe toata suprafata corpului si in organele interne. Receptorii vor cauza impulsuri nervoase cind primesc stimuli interni si externi. Impulsurile sint transmise sistemului nervos central de-a lungul nervilor aferenti. Dupa analiza, sinteza, sistemul nervos central va produce noi impulsuri nervoase, mergind de-a lungul nervilor aferenti, la organele interne, glande sau muschi, determinindu-le sa dea un raspuns relevant. Acesta este procesul reflexiilor nervoase.
In picioare sint mai mult de 7.000 de terminatii nervoase, 26 de oase, 107 ligamente si 19 muschi.
Aceste terminatii nervoase formeaza receptorii senzatiei de atingere, presare sau durere. Deci piciorul este o zona reflexa foarte senzitiva.
Cind terapeutul maseaza laba piciorului, el preseaza reflexiile dintr-o zona senzitiva sau a punctelor care raspund la toate felurile de atingere, presare, durere, aceste puncte fiind terminatiile nervoase.
Transmiterea se face pe urmatorul traseu: picior - coloana vertebrala - creier. Deoarece coloana vertebrala este conectata cu toate organele interne, piciorul are toate informatiile din orice parte a organelor, a corpului omenesc. In felul acesta, reflexologia regleaza puternic reflexiile nervoase si determina organele interne sa-si indeplineasca rolul fiziologic.
Piciorul este comparat cu a doua inima din corpul omenesc, gazduind 500.000 de vase sanguine, desi este departe de inima. Este usor sa ai o circulatie periferica defectuoasa. Reziduurile produse de metabolism se inmagazineaza in laba piciorului. Aceste reziduuri contin unele elemente toxice care ataca incheieturile si organele, cauzind infectii articulare si schimbari patologice ale organelor. Masajul piciorului mareste viteza de circulatie a singelui, imbunatatind functia inimii. Conform cercetarilor din Japonia, viteza singelui la femei este 12,5 cm/sec si la barbati e 14 cm/sec. Dupa 15 minute de masaj, circulatia singelui ajunge la viteza de 29 cm/sec la femei si 22 cm/sec la barbati.
Din cauza gravitatii, unele produse ale metabolismului, cum ar fi sarurile de calciu, acid lactic, se depoziteaza si afecteaza circulatia singelui in picioare, organele corespondente fiind si ele afectate. Pe suprafata piciorului tesuturile pielii se pot schimba. Aceste reziduuri, datorita masajului si a circulatiei singelui, ajung la organele excretoare si sint astfel eliminate din corp. Singele transporta de asemenea si substantele nutritive de care avem nevoie.
Tratarea bolilor din intregul organism
Practica arata ca reflexologia este folosita cu succes in tratarea bolilor din intregul organism.
Bineinteles, aici intervine profesionalismul terapeutilor, in sensul de a cunoaste perfect tehnica de masare a punctelor reflexe si nu numai. Adica terapeutul poate diagnostica cert afectiuni ale organelor interne, dupa care isi construieste o strategie a masajului picioarelor. Cunoscindu-se deja afectiunile pacientului, masajul se incepe cu miscari ce determina eliminarea toxinelor si se incheie cu aceeasi procedura. Se executa un masaj general al tuturor reflexiilor. Dupa aceea sint alese puncte patologice aferente fiecarui organ bolnav sau boli, dupa care sint masate punctele aferente organelor inrudite cu organul bolnav.
Bineinteles, aici se aplica simultan o multitudine de cunostinte din medicina traditionala chineza, tinind cont in mod special si de teoria celor 5 elemente si a distribuirii meridianelor pe corpul uman.
Un masaj corect, aplicat pe toate punctele reflexe ale organelor interne este meritul terapeutului. De regula, acest masaj este usor dureros, la limita suportabilului si nu doar un masaj de mingiiere a picioarelor, de relaxare. Beneficiile masajului pe talpa piciorului, laterale, partea superioara a gambei piciorului se observa chiar din prima sedinta de tratament, pacientul avind picioarele calde si foarte usoare, mersul sprinten. Aceste beneficii se extind pe masura ce se inainteaza in aceasta terapie. Pacientii reactioneaza prompt in urma acestei terapii, dar si in mod diferit de la unul la celalalt. Unii se simt foarte bine de la inceput, unii au o perioada scurta de exacerbare a manifestarilor bolilor de care sufera, dupa care trec la faza de imbunatatire si vindecare. Urina poate avea culoarea schimbata, de regula mai inchisa la culoare, datorita eliminarii maxime de toxine.
In functie de gravitatea bolilor se fac seturi a cite 10 sau 20 de sedinte, zilnic sau o data la doua zile.
Trebuie inteles ca procesul de imbolnavire nu a fost brusc, ci, de cele mai multe ori, lent. Procesul de vindecare trebuie sa parcurga acelasi drum, dar invers. Acesta poate fi gasit asociindu-l cu prescrierea ceaiurilor, a dietelor, deci a consumului marit de fructe si legume si chiar si cu tratamentele energetice, efectuate in clinica noastra de maestrul chinez Song Yong.
Reflexoterapia are o arie de acoperire foarte mare
Reflexoterapia are o arie de acoperire foarte mare si vom enumera aici citeva din bolile care sint vindecabile din sistemele:
1) digestiv: anorexie, voma, diaree, balonare, constipatie, disfunctii ale colonului;
2) nervos: nevralgie, paralizie, epilepsie, dureri de cap, insomnie, nevroza;
3) endocrin: hipo/hipertiroidism, diabet, obezitate, crampe;
4) circulator: aritmie, hipo/hipertensiune, anemie etc.;
5) respirator: raceala, astm, emfizem pulmonar;
6) urinar: mictiune frecventa, incontinenta urinara, amnezie, functie redusa a rinichilor;
7) reproductiv/genital: menstruatii neregulate, impotenta, prostata, sterilitate, chisturi, fibroame.

Dieta pentru schimbarea metabolismului

Cura dureaza 13 zile, este grea, dar este foare eficienta. Schimbarea metabolismului este asa de profunda incat la sfarsitul dietei se poate reveni la alimentatia normala fara a mai lua in greutate timp de 2 ani. Daca se respecta regimul zilnic punct cu punct, se poate pierde toata grasimea acumulatat in tesuturi. Cura trebuie urmata 13 zile, nici o zi in plus, nici o zi in minus. Recomandari: Orice adaos de aliment in afara celor permise in cura (o bomboana, o guma de mestecat, un biscuit, un pahar de bere sau vin) impune oprirea imediata a curei, fiindca ea nu mai are nici un efect. Cura poate fi reluata abia peste 6 luni. Daca nu rezistati sa tineti dieta mai mult de 6 zile (respectand corect prevederile alimentare), opriti-va si reluati cura dupa 3 luni. Daca va chinuie foamea, beti apa, cel putin 2 l/zi. Salata verde cuprinsa in dieta trebuie sa fie proaspata. Codul (pestele) poate fi inlocuit cu pastrav sau calcan. Cafeaua nu poate fi inlocuita cu ceai sau invers. Iaurtul natural este cel nepasteurizat, fara adaos de zahar sau fructe. ZIUA 1 mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar pranz: 2 oua fierte tari + 400 g spanac + 1 rosie cina: 200 g friptura de vaca + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie ZIUA 2 mic-dejun:1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar pranz: 250 g sunca + 1 cutie iaurt natural cina: 200 g friptura de vaca + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie ZIUA 3: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz: 2 oua fierte tari + 1 felie sunca + 1 salata cina:telina fiarta + 1 rosie + 1 fruct proaspat (mar, para, portocala) ZIUA 4: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz:200 ml suc de portocale + 1 cutie iaurt natural cina: 1 ou fiert tare + 1 morcov ras + 250 g branza de vaci ZIUA 5: mic-dejun:1 morcov mare ras pranz: 200 g cod fiert cu zeama de lamaie + 1 lingurita unt cina: 200 g friptura de vaca + 1 telina rasa ZIUA 6: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz:2 oua fierte tari + 1 morcov mare ras cina: 1/2 pui + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie ZIUA 7: mic-dejun:1 ceasca de ceai fara zahar pranz: nimic (bea multa apa, ajuta!) cina: 200 g cotlet de miel + 1 mar ZIUA 8: mic-dejun:1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar pranz: 2 oua fierte tari + 400 g spanac + 1 rosie cina: 200 g friptura de vac + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie ZIUA 9: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar pranz: 250 g sunca + 1 cutie iaurt natural cina: 250 g friptura de vaca + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie ZIUA 10: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz: 2 oua fierte tari + 1 felie sunca + 1 salata cina: 1 telina fiarta + 1 rosie + 1 fruct proaspat (mar, para, portocala) ZIUA 11: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz:200 ml suc de portocale + 1 cutie iaurt natural cina: 1 ou fiert tare + 1 morcov ras + 250 g branza de vaci ZIUA 12: mic-dejun:1 morcov mare ras pranz: 200 g cod fiert cu zeama de lamaie + 1 lingurita unt cina: 250 g friptura de vaca + 1 telina rasa ZIUA 13: mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita pranz: 2 oua fierte tari + 1 morcov mare ras cina: 250 g pui + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

DIAREEA

Diareea este întîlnită în numeroase boli intestinale şi extraintestinale, avînd diverse cauze: factori infecţioşi, paraziţi intestinali, factori endocrini, neuropsihici, procese inflamatorii şi tumori intestinale, abuzuri alimentare etc. Diareea acută Cea mai des întîlnită formă de diaree acută este cea provocată de toxiinfecţiile alimentare. La cîteva ore după consumul alimentelor alterate sau infectate, apar greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, colicile, scaunele diareice, uneori cu sînge, febra, alterarea stării generale. În formele uşoare, tratamentul constă în repaos la pat, suprimarea alimentaţiei şi instituirea dietei cu apă fiartă şi răcită, zeamă de orez şi ceaiuri cu acţiune antispasmodică, antiemetică, antiseptică, antiinflamatoare şi astringentă: frunze de mentă, frunze de afin, cimbrişor (în părţi egale, din care se face infuzie). Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, în cantităţi mici şi repetate. Lichidele sînt necesare pentru rehidratarea bolnavului; ele nu întreţin diareea, întrucît sînt absorbite în intestin. Dieta constă în supă de zarzavat strecurată, revenirea la alimentaţia normală făcîndu-se treptat, în cîteva zile, printr-un regim de cruţare intestinală, cu alimente uor digerabile, uşor absorbabile şi neiritante: supe de legume, legume fierte, brînză de vaci proaspătă, carne slabă, fiartă, mere coapte, compoturi uşor îndulcite. Vor fi evitate fructele şi legumele proaspete, nefierte. În cazuri de diaree mai severă, internarea bolnavului în spital este inevitabilă. Sabin Ivan* propune următoarea dietoterapie: în primele 24 de ore, regim hidric (ceai de mentă îndulcit), zeamă de orez (o lingură de orez la o jumătate de litru de apă, cu 2 g sare); zeamă de legume fierte cu 2 g sare. Cantitatea de lichide va fi de 1,5-2 litri în prima zi. În a doua zi se vor adăuga: orez fiert, mere rase, apoi, în următoarele zile se vor adăuga, progresiv, pîine albă prăjită, brînză de vaci, carne slabă fiartă, pireuri de legume, fructe coapte la cuptor, supe de carne etc, polen (2-3 linguriţe dimineaţa, pe nemîncate). Pentru diareea provocată de consumul de antibiotice, autorul lucrării amintite recomandă usturoi, ardei gras, afine, salată cu zeamă de lămîie. Reţete de fitoterapie: - decoct de coajă de stejar (2 linguri la o cană de apă), 2 căni pe zi, neîndulcit; - coajă de ceapă (un pumn de coji la 1 litru de apă, se fierbe 10 minute); se ia o jumătate de litru pe zi; - infuzie din frunze de afine (o linguriţă la o cană de apă), 2-3 căni pe zi; - infuzie de urzici (25 g tije şi frunze uscate la 1 litru de apă, se va bea într-o zi); - comprese cu apă caldă simplă sau alcoolizată pe abdomen (pentru ameliorarea durerilor). În "Ghid de terapie naturistă"**, autorii recomandă ca regim dietetic şi adjuvant următoarele: - frunze şi fructe de afin (decoct din frunze şi fructe: 50 g frunze şi fructe uscate de afin se fierb în 1 litru de apă, timp de 30 de minute; se bea călduţ, fracţionat în 3 reprize); - infuzie din flori de albăstrele (1-2 linguriţe la cană) se beau 1-2 căni pe zi; - infuzie de busuioc (1 linguriţă la 200 ml apă), se beau 2-3 căni pe zi; - infuzie din fructe de cătină albă (2 linguriţe de fructe zdrobite la 1 litru apă clocotită); - coji de ceapă (1 pumn) fierte 10 minute într-un litru de apă. Se consumă cîte o jumătate de litru zilnic, în mai multe reprize; - decoct de rădăcină de cerenţal (Geum urbanum): 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă; efectul ceaiului creşte dacă i se adaugă mentă, muşeţel şi sunătoare; se recomandă în diareea de natură infecţioasă; - infuzie din coada racului sau decoct din 2 linguriţe de plantă mărunţită la o jumătate de litru de apă; - fructe de corn (consumate ca atare) sau decoct, macerat sau tinctură din fructe de corn (20 g de fructe macerate în 100 ml de alcool timp de 8-10 zile; se iau cîte 40 de picături, de 3-4 ori pe zi); - gutui sub formă de salată (gutui, mere, morcov, miere), la micul dejun; se poate face infuzie de frunze (50 g la litrul de apă); - infuzie din iarba şarpelui (Echium vulgare), 1 linguriţă de plantă la 200 ml de apă; - pentru copii sînt bune merele crude, rase fin; se consumă cîte o linguriţă, din oră în oră; - merele, sub diferite forme: suc de mere combinat cu suc de urzică (în cure de primăvară); mere rase, 500-1500 g pe zi, în 5 mese; alături de morcov, constituie un tratament eficace în diareele acute şi cronice; - decoct din frunze de merişor (peste 2 linguri de frunze mărunţite se toarnă 100 ml de apă rece şi se lasă la macerat la rece; maceratul se toarnă într-un vas; peste frunzele rămase se pun 100 ml de apă clocotită şi se fierb 15 minute; se ia de pe foc şi după 10 minute se strecoară şi se amestecă ambele lichide, se completează cu apă pînă la 200 ml şi la 3-4 ore se ia cîte o lingură; acestui decoct i se poate adăuga un vîrf de cuţit de bicarbonat de sodiu; - suc de morcovi (250 ml), suc de spanac (100 ml), suc de ţelină (40 ml), consumate în cursul unei zile; - infuzie de muşeţel; - infuzie dintr-o linguriţă de frunze de nuc mărunţite peste care se toarnă 200 g apă clocotită; - infuzie de plămînărică; - 8-10 fire de praz se fierb la foc mic în 2 litri de apă; se consumă cîte o lingură din 5 în 5 minute; pe burta copilului se pun comprese calde cu aceeaşi zeamă de praz; - fructele de porumbar (Prunus spinosa) conţin vitamina C, săruri de calciu şi magneziu, cu proprietăţi tonifiante ale stomacului; - infuzie de răchitan; - infuzie de roiniţă; - decoct de sclipeţi (Potartentila erecta), o lingură la 200 ml de apă; - scoarţă de stejar, al cărui principiu activ este taninul (decoct din 2 linguriţe de scoarţă mărunţită la 200 ml de apă); - decoct din 1-2 linguriţe de rădăcină de tătăneasă la 250 ml de apă; - infuzie din traista ciobanului; - infuzie din petale de trandafir; - infuzie din troscot; - usturoiul are acţiune antimicrobiană; - rachiu de usturoi şi hrean (20 g usturoi, 20 g de rădăcină de hrean rasă fin, 500 ml de rachiu; se pune totul într-o sticlă, se agită bine şi se lasă la macerat 10 zile, agitîndu-se din cînd în cînd; se ia cîte o lingură de 2-3 ori pe zi; este recomandat şi în dizenteria bacteriană. Copiilor sugari li se recomandă 500 g de morcov puşi la fiert într-un litru de apă. Cînd sînt bine fierţi, se pasează şi se adaugă apă clocotită atît cît să se obţină un litru de lichid în care se pun cam 3 g de sare. Sucul astfel obţinut se consumă în cursul unei zile, fără alt aliment. După 3 zile de tratament, începe să se adauge cîte un pic de lapte, astfel ca în a cincea zi să se revină la alimentaţia cu lapte. În diareea sugarilor se recomandă infuzie obţinută din 3 cepe într-un litru de apă în clocot, care se lasă 2 ore. Medicina populară recomandă un regim cu arţar, ceapă, cenuşă, laur, mentă, muştar, papură, porumb, coarne, usturoi, aguridă, pojarniţă, pulbere de corn de cerb (cenuşă). * Sabin Ivan, Să ne tratăm şi fără medicamente, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990 ** Monica Tohăneanu, dr. Scarlat Mihai Alin, Ghid de terapie naturistă, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1999 Diareea cronică este caracterizată prin scaune moi sau lichide, în număr de 2-10 pe zi, cu conţinut de resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate, însoţite de balonări şi dureri abdominale sub formă de colici, cefalee, astenie, etc. Diareea cronică Indiferent de cauzele diareei, se recomandă ceaiuri din plante cu acţiune antispasmatică, astringentă, antiinflamatoare şi antiseptică: frunze de mentă, frunze de afin, cimbrişor, coada şoricelului, coada racului, turiţa mare (amestec în părţi egale, 2-3 căni de infuzie pe zi). Diareea cronică este determinată de diferite cauze digestive (gastrice, hepatobiliare, pancreatice, intestinale) sau neurogene, endocrine, metabolice, de aceea trebuie făcut un examen medical complex. În afară de medicaţia indicată de medic, se pot folosi şi diverse plante. Diareea prin insuficienţă digestivă gastrică se întîlneşte la cei obişnuiţi să mănînce repede, la cei fără dantură, la bolnavii cu anaciditate. În acest caz, rezultate bune se obţin cu tărîţe de grîu, care fac digestia uşoară şi rapidă. Se iau cîte 2 linguriţe, la începutul sau în timpul mesei. Tărîţa de grîu este indicată şi în diareea cauzată de boli ale pancreasului. Diareea apare la bolnavii cu tulburări nevrotice, în special la tineri şi femei. Între mese, e bine să se bea ceaiuri din plante cu acţiune sedativă şi antispasmodică: frunze de mentă, flori de tei, frunze de roiniţă, coada racului, flori de salcîm (amestec în părţi egale, 2-3 căni de ceai pe zi). Diareea de fermentaţie este cauzată de un consum exagerat de alimente care fermentează: făinoase, dulciuri, legume uscate, fructe şi legume proaspete. Bolnavii sînt balonaţi şi au dureri abdominale, cu senzaţie de arsură. În cadrul tratamentului, trebuie suprimate, pentru un anumit timp, condimentele, leguminoasele uscate, cartofii, pastele făinoase, fiind admise alimentele bogate în proteine (carnea, brînzeturile proaspete, ouăle), mierea, pireurile şi sucurile din fructe (pentru aportul de vitamine şi săruri minerale). Se recomandă, în acest caz, infuziile de mai sus şi tărîţa de grîu. În toate cazurile de diaree, se va ţine cont de dieta prescrisă de medic, revenirea la alimentaţia normală făcîndu-se tot după prescripţia medicală. Regimurile alimentare sînt strict individualizate pentru fiecare tip de diaree: de putrefacţie, de fermentaţie, etc. Ca adjuvante ale tratamentului de bază prescris, preparatele obţinute din plante sînt de un real folos bolnavilor de diaree cronică. Se au în vedere plantele care conţin taninuri şi cele care conţin uleiuri volatile (cu spectru larg antibacterian): - florile de muşeţel conţin azulene, substanţe cu efecte puternic antiseptice. Muşeţelul se poate consuma sub formă de infuzie (1-2 linguriţe la o cană cu apă) sau extracţie dublă: se face un macerat la rece (60 de minute) din 2 linguriţe de flori la o cană cu apă. Se filtrează, iar florile rămase se fierb la foc domol 5 minute într-o cană cu apă, acoperită. După filtrare, se amestecă conţinutul celor două căni. Întregul amestec se bea apoi în cursul unei zile. - cimbrul de cultură şi cimbrişorul conţin timol. Acesta inhibă puternic dezvoltarea bacteriilor. Se prepară sub formă de infuzie. - fructele de ienupăr (2 linguriţe de fructe zdrobite la o cană cu apă). Se iau 3-4 linguri pe zi. Nu se va depăşi această doză deoarece poate deveni iritant al parenchinului renal. -rădăcina de cerenţel (Radix gei) conţine substanţe antibacteriene. Se prepară un decoct din 2 linguriţe de rădăcini la o cană cu apă. Decoctul se poate amesteca cu ceai de muşeţel, mentă şi sunătoare. În enterocolite de fermentaţie însoţite de diaree severă, O. Bojor recomandă următoarea formulă: coajă de stejar (3 părţi), coajă de salcie (2 părţi), răchitan (Herba salicariae - o parte), iarba şarpelui (Herba echii vulgaris - 2 părţi), mentă (2 părţi). Se face dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 3 căni pe zi. Dintre sucurile de fructe şi legume care se recomandă în diaree, amintim: sucul de afine, sucul de pere, sucul de morcovi. Afinele sînt recomandate a se consuma sub orice formă: fructe, compot, suc şi, mai ales, fructe uscate. Enteritele şi enterocolitele sînt afecţiuni inflamatorii ale intestinului subţire şi gros, cu evoluţie acută sau cronică, caracterizate prin prezenţa scaunelor diareice, însoţite de febră, vărsături, colici abdominale, anorexie, stare de deshidratare şi scădere în greutate. Cauzele sînt de origine bacteriană, micotică sau parazitară (paraziţi intestinali). Uneori, enterocolitele pot fi cauzate de administrarea prelungită şi masivă de antibiotice. În primele zile de boală, se recomandă bolnavului repaus la pat, comprese calde pe abdomen şi post alimentar total sau parţial, în primele 24 de ore. Bolnavul poate consuma apă fiartă şi răcită şi ceaiuri de plante neîndulcite. În a doua zi i se pot da bolnavului supe de legume, gris, orez fiert. În zilele următoare, regimul alimentar va fi îmbogăţit cu brînză de vacă, iaurt, carne slabă rasol, mere coapte în cuptor. Timp de o săptămînă se vor evita legumele crude, fructele şi laptele dulce. Diareea cronică poate avea diverse cauze: lambliază, intoxicaţii profesionale cu mercur, intoxicaţie cu nicotină, gută, uremie, oxalemie, etc. Ea poate indica şi alte boli: hepatita, ciroza, avitaminoze ş. a. În enterocolite şi diarei, dintre fructe se recomandă merele, gutuile, afinele, agrişele, castanele, zmeura, iar dintre legume - ceapa, hreanul, morcovul, urzica, usturoiul, varza. În dizenterie şi diaree sînt recomandate şi frunzele de zmeur, urzica. Ţintaura (Centarium erythraea) este folosită în vindecarea balonărilor, colicilor şi diareei. Datorită principiilor amare conţinute de ţintaură este stimulată pofta de mîncare (infuzie 1-2 linguriţe la o cană). Decoctul din coajă de stejar se poate administra, dar nu prea des. Decoctul de rădăcină mărunţită de sclipeţi (Potentilla tormentilla) este de asemenea recomandat în caz de diaree acută sau cronică. Şi în farmacie se utilizează rădăcina de sclipeţi (Rizoma tormentilae). Infuzia de salvie este bună pentru combaterea diareei şi a tulburărilor digestive. Podbalul, patlagina, păpădia, frunzele de nuc sînt şi ele remedii împotriva diareei. Copiilor care au diaree li se dă cîte un sfert de ceaşcă de infuzie de frunze de nuc la fiecare trei ore. Murul, una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute, este folosit, printre altele, în caz de diaree persistentă. Bogat în taninuri, întăreştre organele de digestie. Frunzele de mur fac parte din amestecul pentru tratarea obezităţii, alături de păpădie, pelin, năsturel, pătlagină, coada şoricelului, ţintaură, frunze de afin şi coji de fasole. Menta vindecă diareea rebelă, crampele la stomac şi stările de vomă. Ceaiul din flori de gălbenele, din frunze de fragi, de creţişoară sînt eficiente în tratarea diverselor boli însoţite de diaree. Coriandrul (seminţe) amestecat cu zahăr se administrează ca întăritor al stomacului, contra diareei.

ARTROZA

Artrozele (reumatism degenerativ) Artrozele sînt îmbolnăviri cronice ale articulaţiilor, de natură degenerativă, caracterizate prin deteriorarea cartilajului articular şi prin leziuni osoase. Cel mai frecvent sînt atinse articulaţiile membrelor inferioare şi coloana vertebrală. Se consideră că artrozele sînt, de obicei, de origine metabolică şi endocrină. Cu timpul, se instalează anchiloza şi deformările. Se indică gimnastică medicală, hidroterapie (împachetări şi cataplasme), băi. În artroza genunchiului, se recomandă gimnastica medicală: mişcări de îndoire şi întindere a genunchilor, culcat, şezînd şi în picioare, timp de 15 minute, la sfîrşitul zilei şi dimineaţa, la sculare. Ca remediu fitoterapeutic, amintim: - fricţiuni cu ulei de cimbru (Uleiurile medicinale sînt preparate din plante - rădăcini, frunze, fructe, flori - macerate în ulei de floarea-soarelui sau de măsline; macerarea se face în sticle de culoare închisă, astupate etanş cu dop de plută; după 14 zile de macerare la soare, se filtrează şi se toarnă în sticle închise la culoare, bine astupate şi păstrate apoi la loc întunecos). - cataplasme cu flori de fîn (se iau flori de fîn, se pun în apă fierbinte să se umfle, se scot, se storc şi se pun într-un săculeţ care se aplică apoi pe genunchi; după 2 ore se înmoaie aceleaşi flori în apă fierbinte şi se aplică din nou. Se procedează astfel zilnic, pînă se atenuează durerile); - cataplasme cu hrean (un pumn de hrean ras amestecat cu apă călduţă şi cu o cantitate egală de făină integrală; pasta obţinută se introduce într-un săculeţ de pînză şi se aplică pe articulaţie, timp de 20 de minute; procedeul se repată zilnic); - cataplasme cu făină de muştar (făina de muştar negru se amestecă cu apă călduţă, pînă în 40 de grade Celsius; pasta se introduce într-un săculeţ de pînză care se aplică apoi pe genunchi; deasupra se pune o pătură şi se ţine pînă se simte arsură); - cataplasme cu paie de ovăz (se procedează la fel ca la cataplasmele cu flori de fîn); - împachetări cu parafină: se topesc, într-o oală smălţuită, 200 g de parafină; cu o pensulă, se întinde pe regiunea bolnavă, la temperatură suportabilă (se încearcă pe cot, se pensulează pînă ce stratul de parafină devine de 1,5 cm, apoi se acoperă cu o flanelă şi se ţine 20 de minute; împachetările se fac zilnic, pînă dispar durerile); - împachetări cu nămol sau turbă: nămolul se prepară cu apă fierbinte, pînă devine o pastă; se pune pe o bucată de pînză, în strat de 2-3 cm şi apoi se aplică pe genunchi; peste ea se pune o flanelă şi se ţine timp de 20-30 de minute); - băi generale cu făină de muştar negru: 250 g de făină de muştar se pune într-un săculeţ care se introduce în apa din cadă (la 35-37 de grade Celsius); baia durează 20 de minute; se fac băi zilnic sau o dată la 2 zile (15-20 de băi într-o cură). În artroza şoldului (coxofemurală, coxoza) se indică ceaiuri, gimnastică medicală, băi generale, hidroterapie, electroterapie. Gimnastica medicală constă în mişcări ale articulaţiei în toate sensurile: ciclism sau mişcări de pedalare pe o bicicletă fixă, sprijinirea în mers pe un baston, pe partea sănătoasă, plimbări, înot). Se mai indică: - băi cu lujere de roşii (frunze şi lujere fără rădăcini): se fierb lujerii şi frunzele şi cu apa rezultată se face baie la 37-38 de grade Celsius; se fac 21 de băi într-o cură (o baie pe zi); - băi cu infuzie de frunze de: coacăz negru, frasin, nuc (în părţi egale); se pun frunzele (cîte un pumn de fiecare) într-o oală de 10-15 litri de apă în clocot, se lasă cîteva minute, apoi se strecoară şi se adaugă la apa de baie (37-38 de grade Celsius); se fac 21 de băi într-o cură; se poate repeta după 4 luni; - băi generale cu făină de muştar negru; - împachetări cu parafină; - băi cu flori de fîn, cu paie de ovăz (descrise mai sus); - împachetări cu nămol; - cataplasme cu făină de muştar; - electroterapie; - băi locale cu fructe de castan, bine mărunţite: 200 g de castane mărunţite se fierb în 4-5 litri de apă; se fac băi zilnic, cu durata de 30 de minute. Curele sînt de 12 zile pe lună, 3 luni la rînd, reluîndu-se după 3 luni. Periartrita scapulo-humerală se caracterizează prin dureri ale umărului, determinate de leziuni degenerative şi inflamatorii ale articulaţiei umărului. Cauzele sînt traumatismele, expunerile la frig, factorii nervoşi. Boala se manifestă prin dureri de-a lungul membrului superior, mişcările sînt blocate din cauza durerii şi contractării muşchilor. Se recomandă: - infuzie din muguri de pin (2 linguriţe la 400 ml apă); se bea fracţionat, în 4-5 reprize, în decursul unei zile; - băi cu decoct din 150 g de muguri la 2 litri de apă; se adaugă la apa de baie (37-38 de grade Celsius); se fac 21 de băi într-o cură; se poate repeta cura de 2-3 ori pe an; - băi cu decoct din rădăcină de bozii (Sambucus Ebulus) sau cu plantă întreagă, inclusiv fructele (se fierb 200 g în 5 litri de apă, apoi se adaugă la apa de baie); - cataplasme cu decoct din rădăcină de bozii sau cu planta întreagă; - cataplasme cu flori de fîn; - băi cu lujere de roşii; - cataplasme cu făină de muştar şi băi cu făină de muştar; - infuzie din frunze de nuc (o linguriţă de frunze la 200 ml apă); se beau 3 ceaiuri pe zi; - infuzie de sulfină (3 linguri plantă la 200 ml de apă); - băi cu deoct dintr-un amestec de plante: frunze de frasin, de mentă, de mesteacăn, de nuc, de urzică, de salvie, de tomate; flori de gălbenele, de lavandă, de muşeţel, muguri de pin; păstăi de fasole verde, coajă de salcie, cimbru de cultură, sovîrf; se iau părţi egale din fiecare (cîte un pumn), se amestecă bine şi se pun în 3 litri de apă clocotită; se fierb 15 minute într-un vas acoperit, apoi se adaugă la apa de baie; se fac 21 de băi într-o cură; - băi cu decoct dintr-un amestec de: frunze de urzică, de bozii, de tomate, muguri de pin; - băi cu decoct dintr-un amestec de diferite plante: frunze de ulm, rădăcină de brusture, cicoare, frunze de cireş, coada calului, coada şoricelului, frunze de dud, ferigă, frunze de pătrunjel de cîmp şi de grădină, rădăcină de tătăneasă, frunze de mestescăn, frunze de nuc, frunze şi fructe de măceş, frunze şi fructe de măr pădureţ, flori de muşeţel, păducel, frunze de păr, rug de mure, coajă de stejar, trifoi, urzică, viţă de vie, frunze de vişin. Se iau părţi egale din fiecare, se pun într-un sac de pînză şi se introduce într-un vas cu apă clocotită, se fierbe un minut în vasul acoperit, apoi se adaugă la apa de baie. Osteofitoza calcaneană (pinteni calcaneeni) reprezintă nişte formaţiuni osoase crescute pe calcaneeni, care produc dureri la mers şi la apăsare pe călcîie. Se recomandă aplicarea de felii de lămîie pe călcîie, împachetări cu parafină. Osteoporoza este un sindrom caracterizat prin rărirea ţesutului osos spongios şi prin subţierea corticalei osului. Factorii care contribuie la apariţia osteoporozei sînt carenţa calcică şi carenţa proteică. Se recomandă electroterapie precum şi: - suc de lămîie (de la 2 lămîi) amestecat cu coaja de lşa 10 ouă; coaja se calcinează în cuptor şi se face pudră; se pune sucul şi pudra într-o sticluţă închisă ermetic; se ţine la rece şi se agită zilnic, timp de o săptămînă; se filtrează apoi şi se adaugă o jumătate din cantitate apă şi puţină miere; se iau 2 linguriţe pe zi; - tinctură de coada şoricelului cu care se ung părţile bolnave; Împotriva demineralizărilor se recomandă: suc proaspăt din frunze proaspete de cicoare, creson, lăptucă, păpădie, fumăriţă (părţi egale); se beau 100 ml de suc pe zi; - coacăze albe şi roşii (suc simplu sau diluat cu apă); - fructe de curmale (conţin magneziu); - drojdie de bere (cîte o linguriţă pe zi); - infuzie din frunze, rizomi, fructe de fragi; - cura cu: lămîie, mere, morcov, napi (suc), roşii, fasole verde; - suc de: sfeclă roşie, struguri, pere, varză. Bibliografie Monica Tohăneanu, dr. Scarlat Mihai Alin - Ghid de terapie naturistă, Editura Romcartexim, Bucureşti Virgil T. Geiculescu - Bioerapie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1997 Spondiloza cervicală Spondiloza cervicală este o degenerescenţă a articulaţiilor coloanei vertebrale cervicale. Osteofitele - excrescenţe osoase - poartă denumirea de "ciocuri de papagal". Durerile din ceafă pot iradia spre umeri şi membrele superioare, cu limitarea mişcărilor la nivelul cefei. Se indică hidro-electroterapie. În cazul reumatismului abarticular sînt afectate: tendoane, muşchi, nervi, fascii, aponevroze. Se indică: - infuzie de dediţel (Anemone Pulsatila), partea aeriană: o linguriţă de plantă la 200 ml apă; se bea o cană pe zi; - decoct din frunze de iederă, o lingură de frunză mărunţită la cană (se fierbe 15 minute); se beau 2 căni pe zi; - băi cu decoct din frunze de iederă (100-150 g frunze la 3 litri de apă; se fierbe şi se strecoară, apoi se adaugă la apa de baie); - fricţiuni cu ulei de ienupăr a locurilor afectate. În prepararea acestui ulei se folosesc fructele de ienupăr; acesta se foloseşte în amestec cu alcool în proporţie de 1 g ulei la 100 g spirt). Calmează durerile reumatismale, lumbago, nevralgiile. - frecţii cu suc proaspăt de piciorul cocoşului (Kanunculus Acer); - cataplasme cu făină de seminţe de muştar negru; se introduce într-un săculeţ de pînză, se aplică pe locul bolnav pînă ce apare senzaţia de arsură; - băi cu făină de muştar negru (se pune într-un săculeţ de pînză care se introduce apoi în apa de baie); - cataplasme calde de coji de nucă verde, zdrobite; - infuzie de flori de soc; se beau 3 căni pe zi; - băi cu infuzie de flori, frunze şi fructe de soc; - cataplasme din flori şi frunze de spînz; - cataplasme cu decoct din rădăcina de tătăneasă (4-5 linguri de rădăcină mărunţită la cană); - băi cu decoct din rădăcină de tătăneasă; - comprese cu decoct din scoarţă de ulm (100-200 g la 1 litru de apă; are efect revulsiv).

TUSEA

În timp ce tusea uscată trebuie calmată, cea umedă trebuie uşurată pentru eliminarea secreţiilor. Pentru calmarea tusei, Sabin Ivan* dă o serie de remedii: - o cană cu lapte foarte cald, îndulcit cu miere, în care se pune o lingură de sirop de ceapă sau de praz (dimineaţa şi seara); - sirop de ridichi sau napi (5-6 linguri pe zi); - infuzie de busuioc (30 g flori sau frunze de busuioc la 1 litru de apă); se beau 3 căni pe zi, între mese; - infuzie de cimbru. Pentru tusea umedă (fluidificarea şi uşurarea eliminării secreţiilor) se recomandă: - decoct din rădăcină de ţelină şi rădăcină de morcovi (se beau 2 căni mici pe zi); - sirop de praz (150 g de praz la 1 litru de apă, se fierbe 30 de minute, apoi se adaugă 150 g de miere); se iau 2-4 linguri pe zi. Alte remedii naturiste sînt propuse de autorii Monica Tohăneanu şi Scarlat Mihai Alin, în lucrarea citată de noi: - infuzie de anason (10 g seminţe la 100 ml de apă); - sirop de ceapă îndulcit cu miere; - se presără ceapă crudă tăiată felii cu zahăr şi se consumă sucul astfel obţinut; - infuzie de cimbrişor asociat cu frunze de pătlagină, de podbal, flori de nalbă şi rădăcină de ciuboţica-cucului (se bea caldă); - ceai din flori de ciuboţica-cucului; - ceai din flori de tei (cu excelente proprietăţi emoliente); - infuzie din flori de gutui (30 g la litru de apă sau ceai dintr-o linguriţă de sîmburi de gutui la o ceaşcă de apă clocotită; - rădăcină de iarbă mare sub formă de decoct (20 g rădăcină la 200 ml de apă); se iau 3-4 linguri pe zi (este expectorant, favorizează secreţiile bronhice, calmează spasmele bronhice, uşurînd tusea); - infuzie din isop; - rădăcină de lemn dulce sub formă de infuzie (60 g la 750 ml apă) sau pulbere (aproximativ 15 g) pentru a calma tusea; - frunzele şi florile de lumînărică, sub formă de infuzie, calmează tusea şi uşurează expectoraţia; - infuzie din petale de mac de cîmp (o linguriţă de petale la 250 ml apă clocotită); - infuzie din flori de măr (2 linguriţe la cană); - lapte de migdale dulci (50 g de miere de migdale la 1 litru de apă; se înmoaie miezul migdalelor timp de cîteva minute în apă călduţă, apoi se curăţă coaja, se pisează cu puţină apă rece, pentru a obţine o pastă; se diluează pasta cu restul apei, care în prealabil a fost fiartă, se strecoară prin tifon şi se amestecă cu 50 g de miere); -decoct din lichen de piatră (o linguriţă la o cană cu apă, la care se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat de sodiu); - ceai din frunze de pătlagină (2 linguriţe la 200 ml de apă); - infuzie dintr-o linguriţă de muguri de pin opăriţi cu 250 ml de apă; se beau 2-3 căni pe zi; - infuzie de plămînărică; - infuzie din frunze şi flori de podbal; - straturi de ridiche neagră (felii sau rasă) alternativ cu zahăr sau miere, se lasă la macerat 24 de ore. Din siropul obţinut se iau 4-6 linguri pe zi; - se fierbe o lingură de tărîţă de grîu într-un litru de apă pînă se înmoaie, se ia spuma şi se lasă cîteva minute, după care se adaugă o lingură de miere şi se strecoară. Băutura se bea caldă, în decursul umei zile; - din rădăcinile de urzici recoltate toamna sau primăvara se prepară o tinctură din care se iau cîte 20 de picături, de 3 ori pe zi. Copiilor care tuşesc li se coace un măr, care se amestecă apoi cu o linguriţă de miere şi puţin unt; li se dă să mănînce fierbinte. Pentru tusea cauzată de răceală se recomandă ceai din coada şoricelului. Smochinele tăiate şi fierte în lapte se dau copiilor care tuşesc. Tusea convulsivă este o boală contagioasă, caracterizată prin catar al căilor respiratorii şi accese de tuse spastică. Ca ceaiuri, se recomandă infuzie de fenicul (Foeniculum vulgare). Pentru sugari se face infuzie din 5-6 fructe zdrobite la 200 ml de apă clocotită. Pentru copiii mai mari, se face infuzie din 10-15 fructe zdrobite, iar pentru adulţi, dintr-o linguriţă de fructe. Ceaiul se bea în trei reprize, după mesele principale. Un alt remediu sînt florile de porumbar (Prunus spinosa). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de flori (o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită). Se poate prepara şi un decoct dintr-o linguriţă de fructe de porumbar la 200 ml de apă rece, după care se fierbe 20 de minute. Se beau 2-3 căni pe zi. Scaiul vînăt (Herba eryngii plani) se consumă sub formă de decoct obţinut din două linguri de plantă la cană. Se face un macerat din două linguriţe de vîsc la 250 ml de apă rece la temperatura camerei. Se lasă 8 ore la macerat. Se bea în două reprize, din care una seara, la culcare. Din sovîrf (Origanum vulgare) se face o infuzie (o linguriţă de plantă la cană) din care se beau 2-3 căni pe zi. Ca alimente-medicament pentru tusea convulsivă, amintim: salata, sub formă de decoct (100 g de frunze la 150 ml de apă, se fierb timp de 5 minute) - se bea călduţ, îndulcit cu miere, 2 căni pe zi; usturoi, sub formă de sirop (100 g căţei de usturoi bine zdrobiţi, se pun la infuzat în 250 ml de apă fiartă, timp de 15 minute, apoi se adaugă 200 g de zahăr) - se iau 2 linguri pe zi. Sucul de varză crudă este, de asemenea, recomandat. Extern, se recomandă comprese calde, pe torace, în faza de debut, cu decoct de muşeţel. Intern, se mai recomandă infuzie de busuioc, mentă, flori de piersic. Ca măsuri igienice, se recomandă izolarea bolnavului la spital sau la domiciliu, într-o cameră bine aerisită şi încălzită. Infuziile se beau calde, nu fierbinţi şi de preferinţă îndulcite cu miere. Trebuie avut în vedere şi faptul că tusea nu este o afecţiune, ci un simptom al diferitelor afecţiuni respiratorii.

Sanatatea ne aduce frumusete

Medicii si specialistii in nutritie spun ca protejarea frumusetii trebuie sa inceapa din tinerete si sa continue de-a lungul intregii vieti. Ei ne sfatuiesc sa avem grija de sanatatea intregului organism, nu numai de aspectul nostru exterior.
Machiajul nu este decit o solutie de moment
In fiecare an, femeile din intreaga lume cheltuiesc o gramada de bani pe cosmetice in speranta ca vor arata mai bine, mai tinere, ca tenul lor va fi mai ferm, fara riduri.
Dar acest camuflaj nu este cea mai buna solutie la aceasta problema, este doar o solutie de moment, care nu poate dura pe termen lung daca starea sanatatii este precara. Frumusetea tine mai mult de interior, atit de starea psihica cit si de starea de sanatate a intregului organism.
Semnele externe nu fac decit sa ne atraga atentia ca exista un dezechilibru intern
Problemele de frumusete cu care ne confruntam - ridurile, acneea, parul uscat sau prea gras, unghiile farimicioase sau celulita sint doar niste semnale de alarma care vor sa ne atraga atentia asupra unor dezechilibre de sanatate a corpului nostru. Conform specialistilor, daca veti fi atenti sa remediati aceste dezechilibre, in mod cert va veti simti si veti arata mult mai bine.
Bunele noastre intentii nu sint intotdeauna cele mai bune
Multi dintre noi fac eforturi sa-si pastreze starea de sanatate: incercam sa mincam mai putin gras, sa evitam sa consumam multa carne si sa ne protejam pielea cu lotiuni si creme. Specialistii ne spun insa ca uneori intentiile noastre de prevenire a neplacerilor batrinetii sint gresite. Spre exemplu nu ar trebui folosim zilnic cremele de protectie solara, deoarece in felul acesta nu mai permitem absorbtia de catre corpul nostru a razelor ultraviolete atit de necesare in sintetizarea vitaminei D.
Tot specialistii ne spun ca, in general, cresterea in greutate este asociata cu consumul mare de carbohidrati fara grasime, mai curind decit de prea multa grasime.
Toate acestea pot contrazice tot ce s-a stiut pina acum, dar cercetarile ne demonstreaza totusi ca grasimea poate deveni aliata noastra in lupta contra kilogramelor.
Hidratarea tenului se obtine cu ajutorul uleiului de in, masline sau susan
Acizii grasi esentiali sint necesari corpului in lupta contra diverselor boli cum sint: artrita, ulcerul, migrenele si cancerul. Ei pot ajuta la obtinerea unui raspuns bun din partea sistemului imunitar si cardiovascular, avind, de asemenea, un rol important in metabolismul grasimilor si eliberarea energiei necesare vietii.
Uleiurile, inclusiv cele de in, ciubotica cucului, masline si susan pot servi ca stabilizator al zaharului din singe si ajuta la hidratarea tenului, asigurindu-i prospetimea si stralucirea.
Programele de detoxifiere va ajuta sa va mentineti sanatatea si tineretea
Pastrarea frumusetii se poate obtine daca avem grija de organismul nostru sa fie sanatos si curat, eliberat de toxine.
Atunci cind va ginditi la detoxifierea si curatarea organismului dumneavoastra probabil ca sperati ca acest lucru sa se petreaca repede. Nu va speriati, dar ea nu se realizeaza cit ai bate din palme, exista programe de detoxifiere realizate in functie de gradul de intoxicare al organismului, organizate pe sezoane.
In acest sens se recomanda in primul rind consumul de apa plata, cel putin 1,5 litri pe zi si al alimentelor fara grasime, in special legume, fructe si multe cereale.
Primavara este anotimpul ideal pentru detoxifiere
In aceasta perioada este bine sa acordati mai multa atentie hranirii rinichilor si glandelor suprarenale, sa completati lipsa de vitamine si sa nu neglijati odihna si relaxarea.
Beti zilnic cel putin doua cesti de ceai de urzici sau de ghimbir. Foarte bun detoxifiant este otetul de mere, iar daca aveti probleme de constipatie puteti bea dimineata, pe stomacul gol, o cana de zeama de varza.
Exercitiile fizice sint un mijloc minunat de curatare a organismului de toxine, asa ca daca nu faceti in mod organizat un sport, macar incercati sa va bucurati de zilele frumoase ale inceputului de primavara facind plimbari in natura, respirind aerul proaspat, dezmortindu-va dupa hibernarea din timpul iernii.
Vitaminele si mineralele in sprijinul frumusetii
Vitamina C are un rol important in sinteza colagenului si participa la procesele de respiratie celulara, fiind responsabila cu eliberarea energiei. Carenta de vitamina C face sa fie produs un tip prost de colagen din punct de vedere calitativ, avind drept consecinte intirziere în cicatrizarea plagilor, cicatrice mai putin rezistente si hemoragii gingivale. Tot datorita unei carente a acestei vitamine apar astenia de primavara si scaderea rezistentei la bolile infectioase.
Sursele naturale de vitamina C sint macesele, patrunjelul, citricele, merele, salata, spanacul, urzicile.
Atentie, excesul de vitamina C duce la litiaza urinara.
Complexul vitaminelor B
Carenta de vitamina B poate duce la simptome neplacute cum sint: aparitia leziunilor tegumentare (eczeme, descuamari, singerari), dermatita seboreica - cruste usor galbui ce apar în zona mediana a fetei (intre sprincene, pe aripile nasului si barbie). Pentru a reduce acest deficit este bine sa consumati cereale, produse lactate si oua.
Vitamina E este responsabila cu sustinerea muschilor faciali, hidrateaza pielea, iar in caz de carenta duce la aparitia petelor pe suprafata pielii. Surse bogate de vitamina E sint cerealele, mazarea, fasolea si produsele lactate.
Zincul este, de asemenea, foarte important in pastrarea sanatatii parului.
Vitamina A contribuie la mentinerea structurii normale a celulelor pielii, iar un deficit al acestei vitamine poate duce la uscarea pielii, descuamarea si craparea ei, favorizind aparitia infectiilor. Vitamina A se gaseste in ficat, galbenusul de ou, grasimile laptelui, in fructele si legumele cu pulpa galbena, portocalie sau rosie (morcovi, tomate, ardei gras, mere, gutui etc).

Cele mai bune alimente pentru sanatatea ta

Preocupa-te de sanatatea organismului! Invata sa alegi alimentele care iti sint benefice si sa renunti la preparate artificiale. O dieta sanatoasa te va face sa te simti in forma fizic si psihic!Merele: sint cea mai buna sursa de fibra. Ajuta la scaderea presiunii si organismul isi atrage mai bine fierul din alte alimente. In plus, previne aparitia racelilor si favorizeaza digestia. Caise: ajuta la vindecarea ranilor si sint foarte bune pentru persoanele care sufera de anemie. Sint eficiente daca sint consumate crude, dar si caisele uscate sint sanatoase. Orz: este o sursa bogata in fibra si inhiba enzima ce favorizeaza producerea colesterolului. Este si o sursa bogata in proteine si vitamina B. Sfecla: contine 58 de calorii la o suta de grame si are un continut ridicat de fier si potasiu. Sfecla este renumita pentru proprietatile laxative. Fasolea: este eficienta pentru bolnavii de diabet, reduce nivelul colesterolului si este utila in tratamentul constipatiei. Contine proteine si este benefica sistemului muscular. Afine: sint recomandate persoanelor cu probleme ale tractului urinar. Broccoli: este o sursa bogata de vitamina A si C, fiind un scut impotriva racelilor. In plus, previne aparitia cancerului de sin, de stomac sau esofag, ridica imunitatea sistemului, grabind vindecarea ranilor. Broccoli este recomnadat persoanelor cu afectiuni cardiace. Are 40 de calorii la 100 de grame. Orez: contine vitamina E si o cantitate importanta de proteine. Are de asemenea fosfor si potasiu. Este o sursa excelenta de fibra, are cantitati mici de grasimi si sodiu si se digera usor. Verzisoare de Bruxelles: au doar 56 de calorii la suta de grame, fiind la fel de “usoare” ca broccoli. Previn aparitia cancerului de sin, de esofag sau de stomac. Aroma amaruie a verzisoarelor de Bruxelles poate fi inlaturata cu un strop de lamiie.Varza: are doar 17 calorii la o suta de grame si este bogata in vitamina C. Este buna pentru snatatea inimii si lupta impotriva cancerului de stomac si colon. Anghinarea: contine vitaminele A si C care sint eficiente in lupta impotriva infectiilor. Are de asemenea un continut ridicat de calciu si fier Sparanghel: are 35 de calorii la suta de grame. Este excelenta sursa de vitamina A si stabilizeaza presiunea singelui Banane: da organismului energie pe o perioada mai mare de timp decit o fac multe alimente, crescind, in acelasi timp, atentia si puterea de concentrare. Contine o cantitate mare de vitamine si minerale care se digera foarte repede. Pepene galben: are multa fibra, vitamina C si reduce riscul aparitiei cancerului de colon Morcovi: morcovii sint o sursa importanta de beta caroten pe care organismul il transforma in vitamina A. Vitamina A reduce riscul aparitiei cancerului de plamini, de esofag, de laringe. Cruzi sint ideali pentru o gustare, cu doar 48 de calorii la 100 de grame si o cantitate mare de fibra. Salata verde: are calciu, beta-caroten, fibra dietetica. Inima functioneaza mai bine si organismul este protejat impotriva cancerului de stomac si colon. Porumb: este bogat in magneziu si carbohidrati. Favorizeaza functionarea sistemului nervos. Contine 140 de calorii. Curmale: confera organsimului energie cind este suspus la efort fizic. De asemenea, ajuta la vindecarea ulcerului gastric. Oua: desi au un continut ridicat de colesterol, ouale sint excelente pentru buna functionare a creierului si a sistemului nervos. Ajuta, totodata, la vindecarea ranilor si sint o execelenta sursa de proteine. Peste: reduce riscul aparitiei bolilor de inima sau arteriale si a cancerului de sin. Grasimea de peste previne aparitia blocajului arterial. Seminte de in: sint ideale pentru persoanele cu artrita, astm, migrene sau cancer de piele. Previn aparitia cancerului de sin si de colon. Usturoi: reduce nivelul colsterolului si blocheaza dezvoltarea cancerului de colon, de esofag, de stomac sau de piele. Are efecte benefice in coagulare, reducind riscul atacului de cord. Reduce presiunea arteriala. Ghimbir: previne aparitia ulcerului gastric, inlatura simptomele de greata si raul de dimineata la femeile insarcinate si calmeaza durerile persoanelor cu artitra. Grapefruit: este “vitamina C la pachet” si sanatate pentru inima. Sucul de grapefruit dubleaza efectul medicamentelor ce influenteaza nivelul presiunii arteriale. In plus, acest fruct previne formarea agentilor cancerosi. Linte: este o importanta sursa de fibra, are un nivel scazut de colsterol, ajuta in probleme de constipatie si inhiba dezvoltarea diabetului la adulti Lamiie: sucul de lamiie este bogat in calciu si este o sursa importanta de vitamina C, care previne aparitia racelilor. De asemenea, lamiia contine fibra, care reduce riscul aparitiei cancerului de colon Ciuperci: desi au 20 de calorii la 100 de grame, trebuie sa nu exagerezi cu ciupercile, mai ales daca le prajesti, pentru ca absorb foarte rapid uleiul. Sint o importanta sursa de vitamina B. Ciupercile ridica nivelul oxigenului din organism, reducind efectul agentilor negativi din organism si marind rezistenta acestuia. Ceapa: are putine grasimi si lupta impotriva cancerului. Contine substante ce previn blocajul vaselor de singe, una dintre cauzele atacurilor de cord. Portocale: au o mare cantitate de vitamina C, cu rol in prevenirea racelilor. Fibra pe care o contine reduce riscul aparitiei cancerului de colon si previne formarea agentilor cancerosi in organism. Patrunjel: este o sursa bogata de vitamina A si C si contine potasiu si fier. Improspateaza respiratia. Piersici: contin vitamina A si E si ajuta la vindecarea ranilor. Sint bune atit crude, cit si gatite. Ardei: au vitamina C si protejeaza inima. Cercetatorii studiaza in prezent o substanta pe care o contin, capiscum, despre care se crede ca este benefica pentru sanatate. Cartofi: o excelenta sursa de carbohidrati su fibra. Ajuta la eliminarea gazului stomacal si reduc presiunea singelui. Au putine calorii, sodiu si grasimi, dar sint bogati in proteine, vitamina C si substante nutritive: thiamina, riboflavina si niacina, Carne de pui: este o sursa de proteine, are putine grasimi si este carnea ideala pentru a fi inclusa in regimurile de slabit Zmeura: fructele sint considerate o sursa excelenta de potasiu. Contine, de asemenea, fier si vitamina C Ridiche neagra: contine potasiu, vitamina A si niacina si este, totodata, sursa de calciu Smintina: organismul isi ia din smintina proteine si calciu, necesare rezistentei oaselor si dintilor. Lactatele sint importante pentru prevenirea osteoporozei. Soia: Proteinele din soia reduce nivelul colesterolului. Este ideala mai ales in cazul persoanelor care sint predispuse la un nivel ridicat al colesterolului si la boli de inima. Faina de soia reduce riscul aparitiei cancerului. Spanac: cu 28 de calorii la o suta de grame, spanacul este ideal pentru curele de slabire. Mai ales ca are vitaminele A si C si fier. Germeni de griu: ajuta la buna functionare a celulelor. Germenii de griu imbunatatesc aroma si sporesc culoarea anumitor alimente. Pot fi presarati peste iaurt, de exemplu. Faina de griu: este o sursa importanta de carbohidrati, fibra, fier si minerale. Spaghete de faina de griu: Sint o importanta sursa de fibra, carbohidrati, minerale si fier. Iaurt: este recomandat pentru continutul de calciu